Mai mulți reprezentanți ai comunității țiganilor din Franța, inclusiv o femeie în vârstă de 88 de ani care a fost internată în tabere în Franța cu familia ei sub ocupația țării de către Germania nazistă, au cerut miercuri Consiliului de Stat returnarea bunurilor lor jefuite în timpul al doilea razboi mondial, potrivit AFP.

Tigani in TransnistriaFoto: Wikipedia

„Nu a fost planificat nimic pentru nomazi în ceea ce privește compensația”, a declarat avocatul Olivier Le Mailloux. "Cerem ca aceștia să poată accesa comisia de despăgubire pentru a-și revendica dreptl la restituirea bunurilor lor jefuite", a declarat el pentru AFP după audierea în fața celei mai înalte instanțe administrative.

La 6 aprilie 1940, un decret a atribuit „nomazilor” reședință obligatorie pe durata războiului. Între 6.000 și 6.500 de „nomazi” au fost internați până în 1946 în aproximativ treizeci de tabere administrate de autoritățile franceze.

Proprietatea lor, cum ar fi căruțele și mai mult efecte personale, au fost luate de poliția franceză, a explicat avocatul.

Reclamanții, inclusiv Asociația France Liberté Voyage, solicită anularea decretului din 10 septembrie 1999 prin care se creează o comisie pentru despăgubirea victimelor spolierilor care au avut loc ca urmare a legislației antisemite în vigoare în timpul Ocupației.

„Există o încălcare a egalității în funcție de victime”, declară ei. Petiționarii solicită includerea legislației anti-nomade în acest decret.

Raportorul public al Consiliului de stat, a cărui opinie este în general urmată, s-a pronunțat în favoarea respingerii cererii. Cu toate acestea, ea și-a început prezentarea citând declarațiile lui François Hollande în octombrie 2016: în calitate de președinte al Republicii, el recunoscuse atunci responsabilitatea Franței pentru internarea a mii de țigani în timpul celui de-al doilea război mondial.

„Suntem acolo, a venit această zi și acest adevăr a trebuit spus la cel mai înalt nivel al statului: Republica recunoaște suferința nomazilor care au fost internați și recunoaște că responsabilitatea sa este mare în această tragedie”, a declarat raportorul.

În sala de judecată a Consiliului de Stat se afla Henriette Théodore, o țigană de 88 de ani, care a fost internată cu familia ei din 1941 până în 1945.

"În tabăra Montreuil-Bellay (Maine-et-Loire, la vest de Franța), am fost tratați ca niște animale ”, a declarat ea pentru AFP. "Când am ieșit, nu ne mai rămăsese nimic. Am luat totul de la noi", a spus această doamnă. Acest apel către Consiliul de Stat reprezintă „un pas simbolic, pentru memorie”, a explicat ea.