În urmă cu cinci ani Angela Merkel rostea trei cuvinte care aveau să o transforme dintr-un cancelar german lipsit de prea multă culoare într-un simbol pe scena politică internațională: „Wir schaffen das!” („Facem față situației!”), notează Politico.

Angela MerkelFoto: Michael Kappeler / AFP / Profimedia

E greu de crezut că Merkel ar fi putut anticipa puterea declarației sale atât acasă cât și în străinătate. Pentru sute de mii de sirieni care fugeau din calea războiului civil din țara lor cuvintele lui Merkel au oferit speranță. Mulți germani le-au văzut drept o ocazie de revanșă, o oportunitate de a arăta că au învățat din trecut și să arate lumii bunătatea Germaniei.

Însă pentru alții politica ușilor deschise anunțată de Merkel a reprezentat o trădare a „volk”-ului (poporului) german, oferind extremei drepte din țară o șansă de care să profite, făcând posibilă ascensiunea Alternativei pentru Germania (AfD).

Criticii lui Merkel afirmă că nu doar că a deschis ușa parlamentului german pentru extremiștii de la AfD ci că a scindat Europa întrucât majoritatea celorlalte țări membre ale Uniunii Europene au refuzat să urmeze exemplul Berlinului în timpul crizei refugiaților, neînțelegeri care continuă până în ziua de azi.

Cei care au susținut decizia din 2015 a lui Merkel apelează la un argument mai simplu: a fost lucrul corect de făcut.

Germania, o țară cu o populație de aproximativ 80 de milioane de locuitori, a primit în 2015 în jur de 1,2 milioane de solicitanți de azil. Astăzi, întrebarea dacă Merkel a avut dreptate este la fel de controversată ca angajamentul în sine, așteptarea ca refugiații să fie integrați fiind la baza declarației lui Merkel.

Dar integrarea este un concept interpretabil fără vreo definiție clară. Ar fi învățarea limbii germane suficientă sau ar trebui ca refugiații să devină germani? Iar, în fond, ce ar însemna asta? Evaluarea succesului Germaniei în integrarea refugiaților este un exercițiu până la urmă subiectiv iar statistica oferă o imagine mixtă a situației.

Din cele 1,8 milioane de persoane clasificate în prezent drept „refugiate” în Germania (cele care fie au aplicat pentru, fie au primit azil), 360.000 sunt angajate cu normă întreagă, potrivit datelor ministerului muncii german. Încă 55.000 sunt înscrise în programe de calificare a forței de muncă, o bună parte din acestea lucrând ca parte a sistemului de educație dual german.

Peste 10.000 urmează studii superioare și încă 460.000 sunt în căutarea unui loc de muncă. În total, în jur de 35% din refugiații care au intrat în țară din 2015 sunt angajați într-o formă sau alta, majoritatea în sectoare precum cel al ospitalității sau logistic.

În jur de 570.000 primesc ajutor social de la guvernul federal deși o bună parte din aceștia lucrează part-time. Costurile legate de refugiați, inclusiv cele realizate cu scopul de a preîntâmpina alte valuri de migrație, se ridică la aproximativ 87 de miliarde de euro din 2015.

Bugetul anual al țării a crescut în ultimii cinci ani de la aproximativ 300 de miliarde de euro în 2015 la 362 de miliarde în 2020.

Deși inițial germanii au primit cu brațele deschise refugiații, atitudinea primitoare s-a disipat rapid iar reculul politic a urmat la scurt timp după. AfD a crescut de la un procent de 4% în sondajele opinie din 2015 la 18% în 2018. Partidul a scăzut între timp la 10% dar rămâne cu distincția de a fi cea mai mare formațiune de opoziție din parlamentul german.

Violența de extrema dreaptă a crescut la rândul ei în ultimii ani. Bărbatul pus sub acuzare pentru asasinarea de anul trecut a lui Walter Lübcke, un politician creștin-democrat, a declarat că a comis crima din cauza susținerii acordate de către politician pentru politicile pro-refugiați.

Privind înapoi, Merkel, care și-a anunțat retragerea din politică odată cu expirarea mandatului actual de cancelar la sfârșitul anului viitor, a declarat săptămâna trecută că angajamentul ei din 2015 „a căpătat o viață proprie”.

Vorbind la o conferință de presă vinerea trecută, aceasta nu părea să aibă regrete.

„Am realizat multe”, a declarat Angela Merkel, adăugând că „iar atunci când spun 'am' mă refer la numeroasele persoane care au ajutat”.

Citește și: