O campanie electorală remarcabilă a soției unui blogger întemnițat îi creează probleme majore „ultimului dictator al Europei”.

Campanie alegeri BelarusFoto: - / Xinhua News / Profimedia

E nevoie de un curaj ieșit din comun pentru a te lua la luptă în alegeri cu Aleksandr Lukaşenko. În 2010, de exemplu, când președintele belarus candida pentru al patrulea său mandat, unii dintre opozanții lui au fost arestați și acuzați de provocarea de dezordine în masă în ziua votului. Dar dacă soțul ți-a fost întemnițat și întreaga familie amenințată, riscurile de a candida împotriva unui om descris adesea drept „ultimul dictator al Europei” trebuie să pară insuportabil de mari, scrie publicația britanică The Guardian, citată de Rador.

Aceasta e provocarea acceptată de Svetlana Tihanovskaia, de 37 de ani, înaintea celui mai nou exercițiu de pseudo-democrație al Belarusului de duminica aceasta. Fără vreo experiență politică anterioară, Tihanovskaia a preluat în mai ștafeta candidaturii prezidențiale de la soțul ei, Serghei, un blogger cunoscut, după ce el fusese descalificat din cursă și încarcerat pe baza unor acuzații fabricate. Până acum, ea face o treabă excelentă.

După ce și-a pus copiii la adăpost trimițându-i în străinătate, Tihanovskaia a transformat scrutinul în cea mai mare provocare pe care a cunoscut-o autocrația lui Lukașenko de la instalarea lui la putere în 1994. Ea are un singur obiectiv principal: organizarea de alegeri autentice, libere și corecte în decurs de șase luni. Susținută și de simpatizanții altor doi candidați descalificați, ea a organizat mitinguri care au fost printre cele mai mari din Belarus de la colapsul URSS. Mișcarea ei a adoptat un cântec despre libertate din anii '70 de la mișcarea poloneză Solidaritatea. Are și un simbol - un papuc -, care simbolizează nevoia stârpirii corupției.

Pentru Aleksandr Lukaşenko este o răsturnare neplăcută de situație. Șansele ca Tihanovskaia să câștige alegerile ce vor fi mimate duminică sunt mai mult sau mai puțin apropiate de zero, însă mulțimile de manifestanți care cântă împreună la Minsk fluturându-și telefoanele cu lanternele aprinse invocă amintirea revoluției anticorupție Maidan din Ucraina. Președintele acum zgâlțâit a promis încă demult că așa ceva nu se va întâmpla vreodată cât timp va sta el de veghe, dar între timp a început să facă aluzii la o reformă constituțională nespecificată.

Noua vulnerabilitate a acestui regim celebru prin izolarea și autoritarismul lui are cauze multiple. Lukașenko și-a scandalizat mulți concetățeni refuzând să impună o carantină în cursul pandemiei de coronavirus și sfătuindu-i în schimb să bea vodcă și să meargă la saună pentru a se păzi de virus. Economia Belarusului stagnează de un deceniu, erodând reputația guvernului în rândurile clasei muncitoare și în provincii. Aceste tulburări interne fără precedent vin după ce relațiile președintelui cu Moscova s-au deteriorat, în urma refuzului său de a-și uni statul cu Rusia. Săptămâna trecută, Lukașenko a susținut că în Belarus au fost trimiși mercenari ruși pentru a submina alegerile.

Acum, când această campanie tensionată se apropie de punctul culminant, Lukașenko a răspuns într-o manieră tradițională. Trupelor de scutieri li s-a spus că nu trebuie să permită vreun protest în stradă. Televiziunea de stat difuzează filmări cu subînțeles, cu tunuri cu apă și trupe exersând tactici anti-manifestanți. Dar e posibil ca Lukașenko să-și fi făcut calculul că, având relațiile cu Vladimir Putin într-un îngheț profund, nu-și poate permite acum să scandalizeze și opinia publică occidentală autorizând o reprimare feroce a mișcării de protest tot mai mari.

Pentru prima dată în decurs de 26 de ani, Lukașenko pare a nu deține controlul deplin al evenimentelor ce se petrec pe feuda sa. Din acest punct de vedere, orice s-ar întâmpla duminică, Svetlana Tihanovskaia a și câștigat deja.