După acest summit Europa nu va mai fi ca înainte. Nu doar durata este una istorică; negocierile maraton marchează și sfârșitul unei iluzii a Europei. Negocierile, care alunecă tot mai mult pe panta disputelor și acuzațiilor, arată mai clar decât ar fi nevoie cât de adânci au devenit gropile care străbat Europa, la fel și faptul că statele Europei nu mai sunt unite în privința proiectului UE.
Negociatorii lipsiți de compromis din statele nordice, în frunte cu olandezul Mark Rutte, au contribuit din plin în rundele plenare și în discuțiile neoficiale din zilele trecute la ieșirea tot mai mult în evidență a acestei realități incomode. Scandinavii și europenii occidentali vor o Europă care coordonează, care își pune la punct membrii și prin intermediul unor reguli comune bune și un vot strâns obligă statele mai să devină permanent mai buni: mai competitivi, mai prietenoși față de mediu, mai drepți.
În schimb nordul Europei respinge ideea ca UE să devină și mai mult decât până acum un mecanism de alunecare a unor miliarde pe întreg continentul. Europa ca o uniune de transfer, cum este practicată de decenii de politica agricolă tradițională, nu mai este acceptată de Nord.
În sudul și sud-estul Europei această atitudine se lovește de o neînțelegere totală. Acolo solidaritatea europeană de miliarde este indispensabilă pentru a menține la suprafața apei economiile naționale care suferă de pe urma crizei Corona – și pentru a-i convinge pe oameni că mai merită să fie parte a UE. Dintr-odată faptul că banii nu m ai trebuie să fie chitul care unește Europa este în multe capitale de neconceput. În această privință cele două părți nu vor ajunge la un consens.
Ideea că aceste gropi vor ajunge la un moment dat la un nivel care să arate lui Vladimir Putin, Donald Trump, Xi Jinping și restului lumii că în pofida haosului provocat de Corona Europa este solidară, nu ar fi trebuit să existe. Charles Michel, el care conduce negocierile, Angela Merkel și președintele Franței Emmanuel Macron au subestimat probabil diferențele în discuțiile preliminare de săptămâna trecută – sau pur și simplu nu voiau să le accepte.
Poate că credeau prea mult în ideea că restul Europei va veni în urmă dacă Germania și Franța o iau înainte împreună. Nu a funcționat; poate tocmai pentru că Berlinul și Parisul erau foarte siguri de problema lor și astfel au provocat țările membre mai mici. De-a lungul istoriei Uniunii Europene conflictele erau de fiecare dată acoperite cu miliarde. De acum aceste zile sunt numărate, potrivit rador.
3
2
