Valul de furie care a dus la dărâmarea și înlăturarea statuilor din întreaga lume și-a găsit ținta și în Italia: statuia din Milano a jurnalistului Indro Montanelli, relatează Politico.
Dar furia s-a manifestat în ambele sensuri. Imediat după ce asupra statuii din bronz a fost aruncată vopsea roșie iar Montanelli acuzat de rasism și abuz sexual, o parte a clasei politice și presei din Italia a sărit în apărarea sa.
În cursul celor doi ani în care a făcut parte din armata italiană în timpul celui de-al Doilea Război Italo-etiopian din anii 1930, Montanelli a cumpărat - sau mai degrabă „închiriat”, după cum a afirmat el - o fată din Eritrea de la tatăl ei în schimbul a 350 de lire, un cal și o pușcă.
Fata, a cărui nume a fost „Destà” sau Fatima” avea 12 sau 14 ani la momentul respectiv.
Într-un articol lung și dureros de grafic care a apărut în editorialul său „La stanza di Montanelli” în 2000, jurnalistul a descris-o pe fată drept „un animal mărunt docil” a cărui miros i-a repugnat, scriind că fata i-a rezistat avansurilor până la „intervenția brutală” a mamei sale.
Montanelli nu a arătat niciodată remușcări. Într-un interviu televizat din 1969 a respins criticile cu privire la fapta sa, pretinzând că obiceiurile erau „diferite” în Africa. Nu există nicio dovadă că ar fi regretat comportamentul său în anii care au urmat.
Și cu toate acestea vandalizarea statuii a fost întâmpinată cu oroare și condamnată în unele segmente ale populației italiene.
Beppe Severgnini, un editorialist de la Corriere della Sera - ziarul unde scria și Montanelli - a descris „închirierea” și violul drept o „nuntă cu o fată locală” cu care Montanelli „a fost de acord”. Marco Travaglio, discipolul lui Montanelli și redactorul șef la Il Fatto Quotidiano a scris că relația fostului jurnalist cu fata reprezintă dovada că acesta nu era rasist.
Primarul orașului Milano, Giuseppe Sala, a afirmat într-un videoclip postat pe Instagram că Montanelli a fost „un jurnalist extraordinar” care „s-a luptat pentru libertatea presei”.
„Ce le cerem oamenilor pe care alegem să îi comemorăm cu o statuie? Să fie fără pată?”, întreabă Sala în filmare.
Carlo Cottarelli, fost director al Departamentului pentru Afaceri Fiscale din cadrul Fondului Monetar Internațional, a avut un mesaj similar.
„Ceea ce Indro #Montanelli a făcut în anii '30 nu justifică atacul asupra statuii sale. Acela este un monument dedicat unui italian care a iubit libertatea, democrația, gândirea liberă și onestitatea. Mulțumim, Montanelli”, a scris Cottarelli pe Twitter.
Însă adevărul este că jurnalistul nu a fost un atât de mare campion al democrației pe cât fanii săi ar dori să se creadă.
Într-o telegramă din 1978, făcută publică de Wikileaks în 2015, diplomații americani comentau situația politică din Italia, notând că Montanelli crede că o dictatură „de tip Pinochet” ar fi mai bună pentru țară decât o alianță între creștin-democrați și comuniști.
Telegrama mai afirmă că Montanelli plănuia să își folosească influența pentru a încheia orice cooperare între cele două partide. Alianța s-a destrămat în același an după răpirea și asasinarea fostului premier Aldo Moro.
32
17
