Directorul general al BBC, Tony Hall, a anunţat că îşi va părăsi funcţia „în această vară”, după şapte ani în care a ocupat această funcţie, notează Le Monde, citat de Rador.
Plecarea sa intervine într-un moment în care grupul audiovizual britanic este atacat din toate părţile. Foarte criticat de partizanii cât şi de opozanţii Brexit, el trebuie acum să apere chiar existenţa redevenţei publice, aflată sub politică.
Pe 10 decembrie, cu două zile înainte de alegerile legislative, prim-ministrul britanic Boris Johnson, lansase un atac frontal contra redevenţei:
„Trebuie să ne întrebăm dacă acest gen de finanţare mai are sens pe termen lung (...). Acest sistem, care este, de fapt, o taxă impusă tuturor, merită gândire. Cât timp se poate justifica un sistem în care toţi cei care au un televizor sunt obligaţi să plătească pentru unele canale de televiziune şi de radio?".
BBC beneficiază de o prevedere care îi garantează existenţa redevenţei până în 2027. Dar aceasta trebuie să fie oficial revizuită în 2022.
„Trebuie ca BBC să aibă o singură persoană care să se ocupe de aceste două etape (de 2022 şi de 2027)”, explică directorul general care şi-a anunțat părăsirea funcţiei într-o scrisoare trimisă angajaţilor British Broadcasting Corporation.
Atacurile la adresa corporației s-au intensificat o dată cu Brexit, postul de televiziune fiind considerat prea pro-european de „brexiteri”. Fals, răspund „remainerii”, care acuză BBC i-a lăsat pe adepții părăsirii Uniunii Europene să mintă, fără a-i corecta.
Toate acestea se întâmplă în timp ce Netflix şi alte servicii video la cerere provoacă un cutremur în peisajul mediatic.
Timpul pe care britanicii îl petrec în faţa canalelor de televiziune ale BBC se prăbuşeşte, de la nouă ore şi treizeci de minute în 2012, la şapte ore în 2018 (inclusiv iPlayer, serviciul online de reluare).
La cei mai tineri, scăderea este şi mai rapidă. Pentru cei sub 35 de ani, doar o treime din timpul petrecut privind video se face în faţa unui canal de televiziune difuzat direct (BBC sau canal privat). Jumătate din timp se repartizează între YouTube şi servicii de video la cerere.
Lansând iPlayer din 2007, BBC a ştiut să facă cotitura digitală devreme. Dar oferta lui începe să îmbătrânească: majoritatea emisiunilor nu sunt disponibile decât timp de 30 de zile şi „box sets-urile” (totalitatea episoadelor unui serial) nu sunt întotdeauna accesibile integral.
Corporaţia este conştientă de asta, dar are nevoie să obţină aprobarea reglementatorului audiovizualului pentru a schimba lucrurile, acolo unde Netflix şi altele sunt mult mai puţin reglementate.
În acest context, rolul central al corporaţiei în viaţa Regatului Unit se destramă și apărarea unei redevenţe plătite de toţi devine tot mai dificilă.
