Guvernul lui Édouard Philippe în sfârşit a renunţat. După cea mai rezistentă mişcare socială din 1995 încoace, premierul lui Emmanuel Macron a fost de acord în acest weekend să renunţe la cel mai sensibil subiect al reformei asigurărilor sociale: stabilirea unei vârste minime, 64 de ani, pentru a primi pensia completă, scrie Folha, citat de Rador.

HotNews.roFoto: Hotnews

Insistenţa asupra acestei măsuri a costat guvernul sprijinul sindicatului reformist CFDT, principalul garant al negocierilor. Reforma asigurărilor sociale va fi, probabil, aprobată. Dar Macron va fi în continuare văzut ca un preşedinte fantasmagoric.

Cu excepţia vârstei minime de pensionare, pensia, pe baza modelului propus anterior de Partidul Socialist, este consensuală la nivel global. Principalul său obiectiv este acela de a corecta caracterul multisectorial al sistemului de asigurări sociale, inutil de costisitor şi complex.

Însă francezii nu au ratat ocazia de a ieşi în stradă împotriva unui guvern nepopular în mod cronic. De la apariţia vestelor galbene, Macron a pariat totul pe scena internaţională, pe care s-a impus ca străjer al liberalismului.

Cu toate acestea, cetăţeanul de rând, care nu citeşte laudele aduse guvernului francez în presa internaţională, ezită între dispreţ şi ură pentru un preşedinte care nu s-a îngrijit niciodată să stabilească o legătură carismatică cu populaţia. Nu Franţa este de nereformat, ci Macron, care nu a reuşit niciodată să fie acceptat ca şef al statului.

Panaceul progresiştilor brazilieni, centrul, a suferit înfrângeri succesive în Europa. Liberal Democraţii britanici au fost lichidaţi într-un scrutin pe care, în mod ironic, ei înşişi l-au declanşat.

Ciudadanos a trecut de la viitorul mare partid al Spaniei la formaţiune secundară în mai puţin de doi ani. În Franţa, centrul-dreapta, provenit din gaullism, este pe cale să-i atace pe centriştii lui Macron, care aveau vise de hegemonie.

Şi mai grav, s-a pus sub semnul întrebării ideea că centrul este cel mai bun antidot al populiştilor. Într-o mişcare neaşteptată şi remarcabilă, aproape toţi alegătorii Ciudadanos au dezertat, îndreptându-se spre recent înfiinţatul Vox, de extremă-dreapta, la ultimele alegeri spaniole.

Criza centrului din Europa a început atunci când liderii săi au pariat totul pe cucerirea electoratului conservator. Toată lumea credea că ameninţarea populistă şi debandada din rândul social-democraţilor vor ajunge pentru a-şi fideliza electoratul de stânga.

Evoluţiile recente indică faptul că centriştii brazilieni sunt conştienţi de acest pericol. Agenda cu Flávio Dino sugerează că echipa lui Luciano Huck ştie că respingerea lui Jair Bolsonaro nu va fi suficientă pentru a convinge electoratul de stânga.

O intuiţie corectă. Exemplul european arată că depăşirea rupturii dintre stânga şi centru trebuie să fie punctul de plecare al oricărui proiect electoral progresist pentru 2022.