Atât în afaceri, cât și în politică, lui Donald Trump i-a plăcut întotdeauna să încalce codurile și să facă show. Și în dosarul iranian, a rămas fidel metodelor sale dar mizele - militare - sunt acum mult mai importante, scrie AFP.

Donald TrumpFoto: White House

Fie că negociază un zgârie-nori sau se lansează într-o dispută cu China în privința practicilor comerciale, are adeseori alura unui jucător de poker, strălucitor și imprevizibil.

Așa cum explica în cartea sa "The Art of the Deal", publicată în 1987, acesta este rolul pe care îl preferă. "Banii nu au fost niciodată o mare sursă de motivare pentru mine, dacă nu erau o modalitate de a ține scorul", scria el. "Ceea ce este cu adevărat excitant este jocul".

Diferența - de marcă - este că acum are în mâinile sale drone și avioane de război într-o criză care ar putea antrena Statele Unite într-un nou război în Orientul Mijlociu.

Ordonând vineri eliminarea, în Bagdad, a puternicului general iranian Qassem Soleimani, însărcinat cu operațiunile externe ale Republicii islamice, Trump și-a pus din nou amprenta.

Șeful Forțelor Quds ale Gardienilor Revoluției, era omul-cheie al influenței iraniene în Orientul Mijlociu, de mult timp, și unul dintre inamicii SUA în regiune. Dar doi dintre predecesorii lui Trump, Barack Obama și George W. Bush, au decis să nu se ia de el, temându-se că o astfel de operațiune s-ar putea dovedi contraproductivă.

Credincios stilului său, miliardarul american a alungat rapid temerile.

"Ar fi trebuit ucis cu ani de zile în urmă!", a spus Trump, după anunțul morții generalului sirian. "Generalul Qassem Soleimani a ucis sau rănit grav mii de americani pe o lungă perioadă de timp și prevedea să ucidă și mai mulți"

Abordare periculoasă sau ceea ce trebuie pentru America?

Donald Trump a justificat războiul său comercial de aceeași manieră: timp de decenii, ocupanții Biroului Oval, atât democrați cât și republicani, au dat dovadă de slăbiciune și lașitate în fața practicilor Beijingului.

Cu Coreea de Nord, un alt dosar spinos cu care s-au confruntat președinții americani ani de zile, a decis de asemenea să inoveze.

În loc să trateze țara ca un paria, s-a întâlnit cu Kim Jong Un de mai multe ori, pariind pe capacitatea sa de a debloca situația prin simțul contactului și charisma sa.

În ambele cazuri, rezultatele au fost cel puțin mixte.

Dacă Washingtonul și Beijingul au decretat o acalmie, după luni de dispute, numeroase semne de întrebare rămân în ceea ce privește concesiile acceptate în realitate de China. Iar relațiile cu Phenianului, care nu a renunțat niciodată la ambițiile sale nucleare, s-au tensionat din nou.

Cu dosarul iranian, "doctrina Trump" s-ar putea aplica pentru prima oară într-o criză cu un risc real de război iminent.

Adversarii fostului om de afaceri din New York se tem că stilul său ar putea conduce America la dezastru.

"Momentul de care ne temeam toți a venit", a scris pe Twitter senatorul democrat Chris Murphy.

Partizanii președintelui, în schimb, asigură că stilul direct al președintelui și politicile sau îndrăznețe sunt exact ceea ce trebuie pentru Statele Unite.

"Ar fi trebuit făcut de mult timp", spune Thomas Spoehr, un expert militar de la centrul conservator de studii Heritage foundation.

Un argument invocat de acesta este transferarea ambasadei Statelor Unite în Israel din Tel Aviv la Ierusalim și catastrofele anunțate de numeroși experți la fiecare decizie a lui Donald Trump în materie de politică externă, care nu s-au materializat.