Președintele american Donald Trump dorea să rupă coloana vertebrală a taberei șiite anti-americane din Orientul Mijlociu prin asasinarea lui Qassem Soleimani, arhitectul strategiei iraniene în regiune, dar această lovitură ar putea contribui la unificarea și chiar extinderea rețelei "rezistenței", afirmă experți citați de AFP.
De la Beirut la Teheran, șocul a fost imens la vestea asasinării lui Soleimani și a locotenentului său din Irak Abu Mahdi al-Muhandis.
Dar șocul a fost scurt și facțiunile irakiene au reluat rapid armele și discursul anti-american.
"Ar putea să existe o consolidare a rândurilor, în special la nivel confesional și această decizie a lui Donald Trump va fi considerată destul de repede drept contraproductivă", afirmă Karim Bitar, specialist în Orientul Mijlociu.
În timpul războiului împotriva grupării Stat Islamic, facțiunile pro-Iran integrate de acum in statul irakian în cadrul Hashd al-Shaabi au luptat de aceeași parte cu soldații americani. Dar, astăzi, cu SI înfrânt și americanii lovind baze și lideri ai Hashd, retorica anti-americană a celor pro-Iran găsește mai mult teren fertil.
"Rezistența internațională"
Brigăzile Hezbollah, aripa cea mai radicală a Hashd, au promis "începutul sfârșitului prezenței americane în toată regiunea".
Liderul șiit Moqtada Sadr a reactivat a sa Armată a lui Mahdi, care a ucis zeci de soldați americani în timpul ocupației, înainte de a fi dizolvată.
Acesta a cerut "tuturor facțiunilor rezistenței (...) să formeze imediat batalioanele rezistenței internaționale'".
Locotenentul său, care era până acum cel mai mare dușman al său, Qais al-Khazali, se poziționează acum pe aceeași linie. Șeful Assaib Ahl al-Haq a promis americanilor că va declanșa "infernul deasupra capetelor lor".
Semn că situația, inedită, declanșează reacții inedite, marele ayatollah Ali Sistani, a cărui școală șiită din Najaf este istoric rivala Qom de la care se revendică liderul suprem iranian Ali Khamenei, a trimis pentru prima oară un mesaj de condoleanțe Iranului.
Deputații șiiți, care se ceartă de luni de zile în privința numirii viitorului premier irakian, au căzut toți de acord duminică: au cerut guvernului să expulzeze trupele străine din țară.
Minoritățile au păstrat distanța. Deputații kurzii au boicotat ședința iar suniții nu au trimis decât câțiva reprezentanți.
După ce au fost divizate în jurul beneficiilor politice apărute după victoria asupra SI în Irak, partidele și facțiunile pro-Iran "au strâns rândurile și și-au schimbat ordinea priorităților", afirmă Qassem Qassir, specialist în mișcări islamiste.
"Prioritatea pentru rezistență este lupta cu Statele Unite", a explicat el. În acest context, "a-l asasina pe Soleimani este o eroare strategică deoarece răspunsul va veni de la ansamblul regiunii și nu doar din Irak".
De acum, discursul este același la Teheran, Damasc sau Beirut, tradiționala "axă a rezistenței" întărită de decenii de deplasări și reuniuni strategice ale generalului Soleimani. Dar și în Yemen și în Fâșia Gaza, la granița Arabiei Saudite și Israelului, cei doi mari aliați ai Statelor Unite din Orientul Mijlociu.
"Sabia lui Damocles"
În Fâșia Gaza, dacă micile partide islamiste au fost întotdeauna apropiate de de Iran, chiar și Hamasul la putere, un timp la cuțite cu Teheranul, a calificat asasinarea lui Soleimani drept o 'orgie a violenței americane" împotriva unui om care a "jucat un rol de susținere major pentru rezistența palestiniană".
În Yemen, rebelii Houthis, susținuți de Iran, au cerut "represalii rapide și directe".
Pentru Hassan Nasrallah, șeful Hezbollahului libanez, asasinarea lui Soleimani, apropiatul său prieten, "nu este doar o afacere iraniană, ea privește întreaga axă a rezistenței, respectiv ansamblul națiunii musulmane".
Iar dacă pariul Washingtonului a fost să atragă de partea sa forțele care încercau să reziste în fața influenței Teheranului în Bagdad, acesta ar putea fi pierdut, cred unii observatori.
"Cu această sabie a lui Damocles care planează asupra Iranului, aceste riscuri ale unei intervenții străine îi vor reuni pe iranienii din toate clasele sociale, atât opozanții cât și simpatizanții regimului, și acest lucru va avea în mod obligatoriu și repercusiuni în Irak", spune Bitar.
În Iran, dar și în Liban și Irak, "toate chestiunile economice, sociale și culturale vor cădea în plan secund în fața urgenței securitare", crede el.
Iar regimul iranian va "profita pentru a încerca să înăbușe în față mișcările de protest din Irak și Liban" care au reușit să zguduie lideri pe care i-au suportat de mult timp.
16
14
