- Ce amploare?
Ankara afirmă că Guvernul de Uniune Națională (GNA), recunoscut de Națiunile Unite, a cerut un ajutor militar "pe pământ, pe mare și în aer" pentru a contracara ofensiva mareșalului Haftar.
Ege Seçkin, analist la IHS Markit, afirmă că GNA cere o intervenție de "anvergură" care să permită "schimbarea cursului războiului" în condițiile în care forțele lui Haftar, sprijinite de Emiratele Arabe Unite și de Egipt, sunt la porțile Tripoli.
În acest caz, acest lucru ar putea lua forma unei "brigăzi de avioane F-16 și forțe navale pentru a proteja Tripoli față de atacuri maritime, ceea ce ar reprezenta un contingent de circa 3.000 de persoane", potrivit lui Seçkin.
Dar Sinan Ulgen, fost diplomat turc care conduce think-tank-ul Edam din Istanbul, "obiectivul politic al Turciei nu este să ajute guvernul de la Tripoli să câștige războiul", ci să-l "ajute să se mențină".
Pentru acest scop, el anticipează că într-o primă etapă vor fi trimiși "consilieri însărcinați cu sprijinirea forțelor de la Tripoli", deși acest lucru "nu va fi suficient".
- Care sunt dificultățile?
Cu toate acestea, spre deosebire de aceste două țări, Turcia nu are graniță comună cu Libia, țară situată la 1.500 km, ceea ce ridică mai multe probleme logistice pentru o țară cu capacitate de proiecție limitată.
"Prima provocare este trimiterea de trupe" și următoarea "asigurarea superiorității aeriene", esențială pentru dominarea câmpurilor de luptă actuale, rezumă Ulgen.
"Chestiunea crucială este atitudinea Algeriei și a Tunisiei", care ar putea servi drept poartă de intrare în Libia, cu care cele două țări au granițe, spune Seçkin.
Erdogan a efectuat în decembrie o vizită surpriză la Tunis, "dar declarațiile inițiale tunisiene merg în sensul unei neutralități. Idem pentru Algeria", notează acesta.
- Care sunt beneficiile?
Ori, Ankara are nevoie de menținerea la putere a GNA, cu care a semnat în noiembrie un controversat acord maritim care îi permite să formuleze revendicări asupra zonelor din Mediterana orientală bogate în hidrocarburi.
Acest acord este principalul atu al Turciei în fața altor țări mediteraneene precum Cipru, Grecia, Egipt și Israel, care fac front comun în fața inițiativelor turcești.
"Este un joc win-win: GNA obține sprijinul politic și militar turc și, în contrapartidă, ajută Turcia să-și realizeze obiectivele energetice", rezumă Jana Jabbour, specialistă în diplomație turcă la Sciences Po Paris.
Ankara vrea să își protejeze și interesele economice în Libia, în special în sectorul construcțiilor, care ar fi amenințate în cazul unei victorii a lui Haftar.
Pentru Seçkin, o intervenție în Libia ar putea fi de asemenea benefică pentru Erdogan în plan politic, reasigurând baza sa electorală, în condițiile în care Turcia traversează dificultăți economice.
- Care sunt riscurile?
O intervenție ar putea accentua tensiunile Turciei cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Egipt, în condițiile în care relațiile sunt deja degradate.
Dar principalul risc rezidă într-un șoc cu Rusia: chiar dacă Moscova dezminte, trimisul special al ONU în Libia și Turcia afirmă că mercenari ruși luptă alături de forțele pro-Haftar.
Eventuale confruntări ar putea provoca o revenire a tensiunilor dintre Turcia și Rusia, care au reușit să depășească grava criză diplomatică din 2015 pentru a se apropia și coopera în Siria.
Erdogan poate totuși miza pe relațiile bune pe care le are cu Vladimir Putin, care va efectua o vizită în Turcia săptămâna viitoare.
"Turcii și rușii au arătat până acum că, în ciuda tensiunilor și a crizelor pe care relațiile dintre ei le pot cunoaște, știu cum să evite confruntarea directă", a subliniat Jabbour.