Drepturile cetățenilor, perioada de tranziție, rezolvarea financiară: noul tratat privind retragerea Regatului Unit din UE, prezentat vineri în Parlamentul britanic, urmărește să permită un divorț blând și să rezolve problema frontierei irlandeze, potrivit Le Vif, citat de Rador.
Iată principalele puncte ale tratatului de 535 de pagini încheiat în octombrie între Boris Johnson și negociatorul UE pentru Brexit, Michel Barnier:
Perioada de tranziție
Textul prevede o perioadă de tranziție până pe 31 decembrie 2020, în timpul căreia britanicii vor continua să aplice reglementările europene și să beneficieze de ele. Ei vor plăti contribuția financiară, dar fără a avea funcții în instituții și fără a participa la decizii.
Tranziția urmărește să evite o ruptură brutală, în special pentru actorii economici, și să dea timp pentru a se negocia viitoarea relație între Londra și UE, ceea ce se anunță foarte dificil în termenul prevăzut.
Potrivit acordului, această perioadă ar putea fi prelungită o singură dată, de comun acord, cel mult până la sfârșitul lui 2022. Dar Boris Johnson a refuzat acest lucru și a adăugat o dispoziție care interzice o extindere a perioadei în legea de aplicare prezentată vineri deputaților.
Drepturile cetățenilor
Cele 3,2 milioane de europeni din Regatul Unit și 1,2 milioane de britanici de pe continent vor putea continua să studieze, să muncească, să primească alocații și să-și aducă familia.
Rezolvarea financiară
Regatul Unit își va onora angajamentele luate în cadrul bugetului multianual în curs (2014-2020), care acoperă și perioada de tranziție. Beneficiază în schimb de fonduri structurale și de politica agricolă comună.
Regimul vamal al Irlandei de Nord
Provincia britanică Irlanda de Nord rămâne pe teritoriul vamal al Regatului Unit în virtutea protocolului încheiat joi. Dacă produse provenind din terțe țări (ca de exemplu Statele Unite cu care Regatul Unit este nerăbdător să încheie un acord de liber-schimb) intră în Irlanda de Nord și rămân acolo, vor fi aplicate taxele vamale britanice.
În schimb, dacă aceste mărfuri provenind din terțe țări sunt destinate să între în UE prin Irlanda de Nord, atunci autoritățile britanice vor aplica taxele vamale ale UE.
Irlanda de Nord rămâne aliniată la un ansamblu limitat de reguli ale UE, de exemplu în materie sanitară pentru controalele veterinare.
Acest sistem complex urmărește să se evite revenirea la o frontieră fizică cu Republica Irlanda, membră a UE, ceea ce ar fi putut slabi pacea care domnește de 20 de ani în provincia britanică după trei decenii de “Tulburări”. El a provocat totuși furia unioniștilor nord-irlandezi care văd această diferența de tratament ca pe un atentat la integritatea Regatului Unit.
Aprobarea Adunării nord-irlandeze
Adunarea Irlandei de Nord (Stormont) va avea un vot decisiv pentru aplicarea pe termen lung a legislației europene pe acest teritoriu. Acest mecanism de “consimțământ” privește în special reglementarea privind mărfurile și vămile, piața unică a electricității, TVA și ajutoarele de stat.
În practică, acest lucru înseamnă că timp de patru ani după încheierea perioadei de tranziție, Adunarea poate, cu majoritate simplă, să aprobe menținerea aplicării legislației europene sau poate vota pentru abandonarea ei. În acest ultim caz, protocolul va înceta să fie aplicabil doi ani mai târziu.
După patru ani de la intrarea în vigoare a protocolului, reprezentanții aleși ai Irlandei de Nord vor putea decide, cu majoritate simplă, să continue sau nu să aplice regulile Uniunii în Irlanda de Nord.
TVA
Pentru a evita o frontieră fizică între cele două Irlande și a proteja integritatea pieței unice europene, regulile UE privind TVA pe mărfuri vor continua să se aplice în Irlanda de Nord. Vămile britanice vor fi însărcinate s-o colecteze.
Spre un mare acord de liber-schimb
În “declarația sa politică” revizuită privind viitoarele relații, UE promite un acord “fără taxe vamale sau cote” cu Londra.
În contrapartidă, Bruxellesul cere “garanții” privind condiții de concurență echitabile. Scopul este acela de a împiedica Regatul Unit să creeze, la porțile Uniunii, un fel de “Singapore” care să nu respecte normele UE în materie socială, fiscală și de mediu.
