Este timpul să reanalizăm dependenţa militară a Americii de Turcia. Să începem cu înştiinţarea Ankarei că SUA vor transfera resursele militare de la baza aeriană turcească de la Incirlik, scrie Charles Wald, fost şef al Comandamentului SUA în Europa, pentru Kathimerini.
De ce? Turcia este aliat al NATO, iar Donald Trump l-a lăudat public pe preşedintele ei nu de puţine ori, chiar şi recent în timpul summitului NATO de la Londra. Însă luna trecută, ministrul turc de externe, Mevlüt Çavuşoğlu, a declarat că Ankara analizează o nouă operaţiune militară în nord-estul Siriei împotriva kurzilor. Această declaraţie vine la doar câteva zile după ce preşedintele Trump a primit asigurări la Casa Alba din partea omologului său turc, cum că Ankara "va continua să-şi respecte angajamentele" cu privire la medierea în vederea încetării focului. Ultimul comunicat al lui Çavuşoğlu este cel mai recent exemplu al duplicităţii turceşti care adaugă o pondere mai mare demersului de a îndemna SUA să nu mai aibă încredere în Ankara ca aliat, citează Rador
În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai evident că Turcia acţionează împotriva intereselor americane din Orientul Mijlociu şi din estul Mediteranei. Ea a obstrucţionat operaţiuni militare americane împotriva Statului Islamic în Siria, a răsturnat progresul în lungile negocieri de pace în dosarul cipriot în anul 2014, iar în anul 2017 - în ciuda avertizărilor repetate - a cumpărat şi a recepţionat sistemul rusesc de apărare aeriană S-400 care reprezintă o ameninţare serioasă pentru NATO şi pentru siguranţa SUA. Drept răspuns, Washingtonul a suspendat Turcia din programul de parteneriat referitor la aeronavele F-35.
Când a fost întrebat cu privire la îngrijorările în creştere faţă de siguranţa armelor nucleare, în contextul înrăutăţirii legăturilor dintre SUA şi Turcia, fostul secretar al forţelor aeriene Deborah Lee James, a precizat că - ipotetic - dacă aceste arme ar necesita relocarea, evacuarea lor de la Incirlik ar fi "o procedură complicată care ar necesita negocieri cu un stat nou".
Cu toate acestea, SUA trebuie să acorde prioritate transferării acestor arme într-o infrastructură europeană mai stabilă şi mai sigură, cum ar fi baza aeriană Aviano din Italia. De altfel, nu există o necesitate strategică pentru menţinerea unui arsenal nuclear în Turcia, întrucât SUA dispun de alte forţe nucleare pentru a descuraja Rusia. În al doilea rând, Washingtonul trebuie să mute divizia 39 şi diferitele funcţionalităţi logistice ale acesteia. Ciprul şi Grecia reprezintă soluţii alternative excelente. În prima dintre cele două ţări, baza aeriană Akrotiriou este deja sediul aviaţiei militare regale a Marii Britanii şi dispune de coridoare şi de instalaţii asemănătoare celor de la Incirlik. În plus, se află în apropierea "teatrului de operaţiuni" din Orientul Mijlociu, având în plus avantajul că se află pe teritoriu european. Alegerea Ciprului va trimite în acelaşi timp Turciei un mesaj clar că SUA nu mai sunt dispuse să tolereze supravegherea ilegală a activităţii petroliere şi hărţuirea navală permanentă din partea Turciei în zona economică exclusivă a Ciprului.
În ceea ce priveşte Grecia, am explicat anterior că Atena este amplasată ca fiind "noul bastion sud-estic al NATO, găzduind cu entuziasm exerciţii ale aliaţilor şi punând la dispoziţia SUA baza navală din Creta". Acest lucru nu a trecut neobservat la Washington şi la începutul lunii octombrie, cele două ţări au semnat un nou acord de colaborare mutuală în domeniul apărării, care descrie aspectele esenţiale ale relaţiei greco-americane de securitate. Presa din acea perioadă a relatat că Statele Unite plănuiau să extindă baza navală din golful Souda, care este utilizată de flota navală a 6-a americană, precum şi să creeze noi baze pentru elicoptere şi aeronave.
În acelaşi timp, există şi relatări din ziarele greceşti din martie 2018 conform cărora fostul subsecretar de stat american pentru afaceri europene şi euroasiatice, Wess Mitchell, a discutat, în timpul unei vizite la Atena, despre posibilitatea relocării unei "părţi însemnate" a resurselor militare de la Incirlik în Grecia.
Dincolo de noile planuri de extindere a bazelor militare din Grecia, este important de semnalat că există deja disponibile facilităţi pentru transferul imediat al resurselor aviatice americane din Turcia. În primul rând, există Baza Grecească a Aviaţiei Militare de la Larissa, la care au operat temporar aeronavele americane UAV MQ-9 Reaper din anul 2018 până în anul 2019. În al doilea rând, sunt disponibile de asemenea două baze mai mici, situate în apropiere, Stefanovikeio şi Volos. Prima dintre acestea găzduieşte diverse elicoptere americane care sunt folosite în misiuni de instruire, iar din luna februarie, cea de-a doua bază găzduieşte 350 de militari americani. În sfârşit, Statele Unite plănuiesc "crearea unei noi baze pentru forţe navale şi aeriene la Alexandroupoli pentru a-i aproviziona pe aliaţii NATO din regiune, Bulgaria şi România".
Cei care sunt îngrijoraţi că transferarea resurselor de la Incirlik ar putea destructura relaţiile dintre Washington şi Ankara, vor trebui să-şi amintească faptul că SUA au transferat deja o parte din mijloacele militare şi au început de asemenea să reducă de la începutul acestui an numărul rudelor militarilor care locuiesc la baza turcească. În plus, Germania - un aliat important în cadrul NATO şi al SUA - şi-a retras forţele de la Incirlik şi le-a mutat în Iordania întrucât turcii au impus restricţii pentru zboruri.
În sfârşit, abandonarea Incirlikului minimizează posibilitatea ca înrăutăţirea antiamericanismului turcesc să pună în pericol misiunile critice ale SUA în regiune. În plus, va transmite un mesaj clar Ankarei că acţiunile ei nu numai că au pus în pericol relaţia diplomatică cu Washingtonul, ci produc şi un cost real.
Articol de Charles Wald, fost şef al Comandamentului SUA în Europa şi în prezent membru al Jewish Institute for National Security of America (JINSA) , Kathimerini (preluare Rador)
0
0
