Grecia se transformă într-o platformă care va funcţiona în scopul diminuării dominaţiei ruseşti pe piaţa energetică din Balcani, preluând un rol central în planurile ample de înlăturare treptată a dependenţei Europei de gazul natural livrat de Gazprom şi de înlocuire a lui cu gaz natural lichefiat (LNG) ieftin din SUA şi, pe viitor, din zăcămintele din estul Mediteranei, potrivit Business Daily, citat de Rador.

Tevi gazeFoto: OMV Petrom

Intrarea în funcţiune a conductei Trans Adriatic Pipeline (TAP) la sfârşitul anului 2020, conectarea ei, în vara anului 2021, cu conducta greco-bulgară în curs de construcţie IGB, extinderea în continuare a acestei reţele către România şi Serbia creează mult discutatul coridor vertical de gaz natural, subminând astfel dominaţia Gazprom în Balcani.

Această perspectivă este îmbrăţişată de tot mai multe ţări din regiune, cea mai recentă fiind intenţia Serbiei de a intra puternic în acest joc, după cum le-a transmis oficialilor eleni preşedintele sârb Aleksandar Vučić în timpul vizitei sale de două zile la Atena.

Această intenţie a fost comunicată ieri de Ministerul grec al Mediului şi Energiei după întâlnirea avută de secretarul de stat D. Oikonomou cu ministrul energiei din Serbia, Aleksandar Antić, care l-a însoţit pe Vučić la Atena.

Obiectivul Serbiei, conform comunicatului, este "integrarea ţării în acest coridor vertical, prin finalizarea Conductei Interconectoare Bulgaria-Serbia care ar putea fi alimentată cu LNG de la staţia Revythousa şi pe viitor de la staţia plutitoare de la Alexandroupoli".

Rolul central al Greciei

În ultimii ani, Atena pare să preia un rol central pe harta conductelor balcanice, având în vedere că toate statele învecinate încearcă într-un fel sau altul să stabilească interconectări cu Grecia, cu scopul suprem de a obţine independenţa faţă de lanţurile Gazpromului.

În acest mozaic energetic complex al regiunii noastre, de cea mai mare publicitate s-a bucurat conducta TAP, care este destinată să transporte gaz natural din Azerbaidjan spre Uniunea Europeană, prin intermediul Greciei. Însă proiectul de cea mai mare importanţă strategică este coridorul vertical Bulgaria-România-Serbia-Ungaria, care se dezvoltă treptat. În timp ce conducta TAP acţionează pe axa est-vest, acest coridor vertical are direcţia sud-nord, adică este direcţionat spre "inima" puterii energetice ruseşti, adresându-se unor ţări care au o dependenţă de până la 90% de Gazprom, ca furnizor al gazelor naturale pe care le consumă.

Unul câte unul, tronsoanele care îl compun, adică o serie de mici conducte, încep să fie date în folosinţă, cum este cazul tronsonului Bulgaria-România, dar şi al tronsonului Bulgaria-Serbia, care se preconizează a fi finalizat spre mijlocul anului 2022 şi care, printre altele, a făcut obiectul contactelor dintre Grecia şi Serbia în timpul vizitei efectuate de Vučić la Atena.

Astfel de conducte, precum şi conducta greco-bulgară IGB, în curs de construire, sunt proiecte de mică anvergură, însă atunci când vor fi unite, vor permite transportarea de gaz natural american şi ulterior şi israelian sau cipriot din Grecia până în Ucraina şi invers.

Planul mai amplu al SUA

Aceste evoluţii fac parte dintr-un plan geopolitic mai amplu, prin care SUA speră ca într-un viitor nu chiar atât de îndepărtat - undeva la mijlocul deceniului 2020 - să aibă loc o "debarcare" energetică în Ucraina, adică chiar la porţile Rusiei, prin livrarea de gaz natural din zone aparţinând Occidentului, ceea ce ar slăbi şi mai mult influenţa geopolitică a Moscovei.

În acest plan se înscriu atât proiectatul terminal plutitor de gaz natural lichefiat de la Alexandroupoli, cât şi infrastructura existentă la staţia de la Revithousa. Două proiecte care se "leagă" cu cele de mai sus şi sunt în măsură să furnizeze gaz natural din Grecia în regiunea extinsă a Europei de Sud-Est şi a Balcanilor.

Evident, coridorul vertical nu va opri fluxurile de gaz natural rusesc către Europa de Sud-Est. Şi nici nu le va limita atât de drastic, astfel încât să vorbim despre independenţa energetică a regiunii, cu atât mai mult cu cât răspunsul Moscovei este conducta Turkish Stream, prin care are ambiţia de a livra către Turcia şi Balcani cantităţi de gaz rusesc de ordinul a 31,5 miliarde de metri cubi pe an.

Mai ieftin LNG-ul decât gazul rusesc

Jocul va fi decis pe terenul preţurilor, unde LNG-ul ieftin, cu care companiile americane intenţionează să umple infrastructuri precum cele de la Alexandroupoli, pentru a alimenta ulterior IGB (li s-a spus clar acest lucru oficialilor greci în cadrul întâlnirilor de la New York), câştigă teren în faţa gazului din conducte, cum ar fi cel rusesc.

De notat însă că toate aceste proiecte împreună de interconectările şi infrastructurile energetice (TAP, IGB, East Med, staţia plutitoare de LNG de la Alexandroupoli) au ambiţia de a acoperi un procent deloc neglijabil din nevoile totale ale UE, respectiv din importurile de gaze naturale, calculat la 8-10% pe an.