O anchetă din “The Atlantic” dezvăluie relația ambivalentă pe care o are Donald Trump cu armata. Președintele american disprețuiește expertiza ofițerilor săi. Imprevizibil, modul lui de a comanda amenință trupele desfășurate pe teren. Ceea ce îi determină pe foștii membri ai Pentagonului să rupă legea tăcerii, scrie Rador, citând Le Temps.
“General Chaos”, noua porecla a lui Donald Trump, comandant șef al armatei celei mai puternice din lume: “The Atlantic” acționează în forță, pe viitoarea sa primă pagină, caracterizându-l pe actualul locatar al Casei Albe. În numărul său din noiembrie, prestigioasa revistă americană își pune întrebări în legătură cu strategia lui militară sau mai curând se întreabă dacă are vreuna în realitate.
În ancheta foarte complexă a lui Mark Bowden, grade foarte înalte plecate recent în retragere vorbesc pentru prima dată despre evoluția condițiilor lor de muncă de trei ani. Toți cei patru, cu excepția unuia, au lucrat strâns cu Donald Trump. Toți au avut responsabilități de general sau general-locotenent în diferite corpuri ale armatei. Toți vorbesc despre multiplele pericole pe care le reprezintă deciziile sale privind securitatea trupelor americane desfășurate în zone de război.
Instinctul mai curând decât expertiza
Armata americană dă de obicei dovadă de reținere, scrie jurnalistul, nu se pune problema ca “marea mută” să repună în discuție public deciziile șefului statului. Dar cum să reacționezi când acesta postează pe Twitter o fake news? S-a întâmplat pe 19 decembrie 2018. Când Donald Trump anunță pe Twitter retragerea trupelor americane din Siria: “Băieții noștri, tinerele noastre fete, bărbații noștri se întorc toți și se întorc acum”. “Statul Islamic este învins”, declară el după aceea într-o alocuțiune televizată.
Generalul Joseph Votel, unul din cei patru militari intervievați de revista lunară, pe atunci responsabil al U.S. Central Command, nu este consultat. Potrivit mărturiilor culese de jurnalist, Donald Trump “respinge procesele minuțioase de luare a deciziilor operate de comandanții șefi” și le disprețuiește expertiza, trăsătură dominantă a leadership-ului său. Președintele are mai multă încredere în instinctul lui și în informațiile de pe Fox News când își ia deciziile. Pe teren, situația este însă alta: Statul Islamic a fost desigur minuțios dezmembrat în ultimii cinci ani, dar gruparea teroristă nu este încă învinsă. Mai rău, această retragere precoce riscă să creeze un vid în regiune. Generalul Votel ia atunci o decizie extrem de rară: să-l contrazică pe Trump într-un interviu la CNN.
Câteva zile mai târziu, Donald Trump anunță că o parte a soldaților americani va rămâne până la urmă în Siria alături de coaliția internațională, refuzând să admită că este vorba de o dare înapoi. În opinia lui Mark Bowden, “acest viraj cu 180 de grade a devenit un viraj de 90 de grade. Până la urmă, principalele efecte ale tweet-ului lui Trump au fost să zdruncine încrederea aliaților săi și să-i încurajeze atât pe El-Assad cât și Statul Islamic”.
Bogată în exemple, ancheta înșiră o succesiune de revirimente care ilustrează reacțiile disproporționate ale locatarului de la Casa Albă: de la atacul cu dronă în Iran, până la urmă anulat cu câteva minute înaintea lansării, la deplasarea a trei port-avioane în apele peninsulei coreene, lui Donald Trump îi place să se joace cu focul.
Confuzia poate declanșa războaie
Dacă trei dintre ei au preferat să rămână anonimi, cei patru militari cu grade înalte împărtășesc aceeași impresie: Trump consideră imprevizibilitatea o virtute. Dacă dușmanul nu știe pe ce picior să joace, este într-o poziție de slăbiciune. Această tactică, președintele o folosește de mai multe luni cu Coreea de Nord, înmulțindu-și schimbările de poziție, trecând de la amenințări la declarații de dragoste. Dar pe termen lung, imprevizibilitatea poate deveni o problemă. “În absența unei strategii principale coerente, incertitudinea creează confuzie și sporește riscul de erori de calcul”, scrie revista. Erori care sunt la originea majorității războaielor, potrivit acelorași generali.
Paradoxal, ancheta jurnalistului pune în lumină o viziune desuetă a președintelui față de soldații săi. De la venirea lui la Casa Albă, ei profită de o impunitate fără precedent: președintele l-a grațiat pe fostul locotenent Michael Behenna, condamnat pentru uciderea unui prizonier irakian și l-a reabilitat pe șeful operațiunilor speciale Edward Gallagher, acuzat că a înjunghiat un adolescent din Statul Islamic și a ucis civili. Un semnal îngrijorător în opinia unuia din foștii generali intervievați: “Trump nu înțelege etosul războiului care trebuie să transceandă legile războiului și să reacționeze la comportamentul soldaților”. Concluzia lui nu este mai liniștitoare: “Cel mai greu este că el ar putea să fie președinte încă cinci ani”.
(Autor: Sébastien Roux Traducere: Gabriela Sîrbu)
2
9
