Yemenul poate reprezenta un punct de cotitură pentru noţiunea de alianţă în Orientul Mijlociu. Ţările din Golf au acceptat Statele Unite ca furnizor de securitate în regiune zeci de ani, însă criza care a impus revizuirea atât a crizelor din regiune, cât şi abordarea SUA poartă numele de Yemen, scrie Rador, citând AKŞAM.
Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite (putem include aici din unele puncte de vedere şi Qatarul) prin relaţiile militare/comerciale pe care le-au stabilit cu Statele Unite, prin contractele astronomice de achiziţie de armament şi a sumelor enorme cheltuite la Washington, au făcut investiţii de securitate în nume propriu în fragila regiune a Golfului. Iar uneori au încercat să-şi acopere deficienţele strategice faţă de pericolele pe care le percepeau una faţă de cealaltă, în mare măsură şi faţă de Iran, prin bazele militare pe care le instalau Statele Unite şi prin cheltuielile militare.
Chiar dacă s-au înregistrat fluctuaţii ca în timpul administraţiei Obama, SUA au menţinut Iranul precum Sabia lui Damocles, ca un element de ameninţare, deasupra Golfului. Iar Israelul, hrănind percepţia de ameninţare cu scopul de a-şi lărgi frontul împotriva Iranului, a depus eforturi pentru a găsi un teren comun cu ţările din Golf.
Menţinerea, în orice situaţie, vie a ameninţării ce ar putea veni din partea Iranului era atât în beneficiul industriei de apărare a Statelor Unite, cât şi a Israelului. Dar din cauza Yemenului ţările din Golf sunt în impas. SUA nu şi-au însuşit rolul de furnizori de securitate aşteptat de Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite.
Trump, care a atins "globul fermecat" împreună cu liderii ţărilor din Golf, a amintit de nenumărate ori că ţările din Golf trebuie să se descurce singure, că o iniţiativă militară a Statelor Unite va avea mari costuri materiale şi statele din Golf trebuie să plătească aceste costuri. Ba chiar a insistat de nenumărate ori că trebuie creat un"NATO Arab", ştiind că acest lucru nu este posibil. Pentru că, chiar şi relativ, în faţa unei structuri militare asemănătoare NATO se află o serie de probleme structurale, în primul rând de resurse umane.
O astfel de situaţie va determina Emiratele Arabe Unite să facă paşi temători înapoi în faţa Iranului şi va afecta şi celelalte ţări. Israelul ar fi putut fi un furnizor de securitate? Sau Rusia doritoare ar fi putut acoperi golul lăsat de lipsa de dorinţă a Statelor Unite? În special prin paşii făcuţi în Yemen, Emiratele Arabe Unite au generat costuri mari în regiune şi pentru Arabia Saudită. Iar când au dat de greu, s-au retras.
Chiar dacă aceste două ţări nu doresc să accepte diferenţele politice dintre ele, acestea se pot vedea. Marile greşeli şi obsesiile ideologice în privinţa crizei din Qatar şi până la cazul Khashaggi, din Liban şi până în Siria, generează întrebări atât legate de relaţiile interne din Golf, cât şi de relaţiile de apărare. Stilul vechilor relaţii şi abordările cu vederi înguste nu soluţionează problemele de astăzi, le aprofundează. (Articol de Ufuk Ulutaş)
3
3
