Toate privirile s-au îndreptat spre politica internă a Statelor Unite. Contracandidaţii lui Trump au început să facă mutări care vor putea influenţa planurile de carieră ale preşedintelui. Nu este clar cui va folosi un proces lung şi disputabil. Însă este clar că un proces îndelungat va ţine ocupată actualitatea atât în SUA cât şi în lume. Chiar dacă privirile sunt concentrate pe acest proces, se menţin în actualitate şi temele principale ale politicii externe a Statelor Unite, scrie Rador, citând MILLIYET.
De la războiul comercial cu China până la problema nucleară cu Coreea de Nord, de la embargoul iranian până la criza din Siria, de la relaţiile cu Rusia până la Turcia. Chiar şi aspecte care nu se află pe listă ar putea fi influenţate de acest proces. Probabil că Trump va lua măsuri dure în ceea ce priveşte politica externă pentru a slăbi interesul faţă de evoluţiile interne.
În fruntea listei celor mai fierbinţi şi complicate subiecte se află criza nucleară din Iran şi embargoul impus acestei ţări. Când privim la acest capitol, vedem că evoluţiile nu interesează doar Iranul şi Statele Unite. Vorbim despre Israel, Arabia Saudită, Yemen, Siria, Emiratele Arabe Unite şi Irak, aflate în prima linie. Înseamnă că vorbim despre miliţiile houthi din Yemen, despre Hezbollahul libanez, despre miliţiile şiite din Irak. Apoi vorbim despre vecinii Irakului, despre Turcia, despre Pakistan. Când ne referim la embargou, lista se prelungeşte pentru că este vorba de exportul şi de importul de petrol. Pe lângă Rusia, China, UE şi Japonia, mai intervin şi companiile energetice sau producătoare de arme, care îşi freacă fericite mâinile. Din acest motiv, problema nu este doar între SUA şi Iran.
Aşa încât atacul cu dronă care a lovit pe 14 septembrie instalaţiile petroliere ale companiei saudite Aramco au afectat aproape pe toată lumea. Toată lumea ar trebui să fie speriată de rezultatele unui posibil război care să fie generat de un singur atac.
Trump a spus că toate opţiunile sunt pe masă, în afară de cea a războiului, în ceea ce priveşte Iranul, pe care îl acuză de atacul împotriva instalaţiilor petroliere saudite. Chiar dacă diplomaţia lui Trump exclude opţiunea unui război convenţional, pe toate fronturile se menţine fantoma unui alt fel de război.
Acest război purtat cu metode hibride, în "zona gri", cum se spune în literatura militară americană, ţinteşte mintea oamenilor. Vede fiecare creier omenesc ca pe un câmp de luptă. SUA consideră că modalitatea de a câştiga războiul de pe acest câmp de luptă este prin sancţiuni. Sancţiunile economice vor face ca oamenii de rând să reacţioneze faţă de regim iar regimul va urma linia indicată de Statele Unite.
Şi Iranul acţionează în mod similar. Încearcă să influenţeze minţile oamenilor pentru a reacţiona faţă de Statele Unite şi de aliaţii săi. Ştie că în această situaţie, "câmpul de luptă" este reprezentat de buzunarele oamenilor şi firmelor afectate de sancţiuni. Îşi dă seama că, cu cât mai multe persoane sunt afectate, cu atât va fi mai puternică reacţia împotriva SUA. Dimensiunea instalaţiilor de procesare a petrolului, faptul că sunt atât de uşor inflamabile, le transformă într-o ţintă uşoară şi accesibilă. Contribuţia unor tehnologii precum dronele, contextul complicat care face greu de descoperit făptaşul, o regiune ale cărei graniţe nu sunt clare şi grupările dornice de război uşurează mult treaba Iranului. În timp de SUA se chinuie să răstoarne prin sancţiuni economice regimul de la Teheran, şi Iranul încearcă să zguduie prin intermediul petrolului poziţia preşedintelui SUA, care oricum nu are o viaţa uşoară.
Autor Nihat Ali Özcan
Traducerea: Florin Mate
