Pe lângă Republica Populară Chineză, care sărbătorește în 1 octombrie a 70-a aniversare, în lume mai rămân patru țări comuniste: Cuba, Laos, Vietnam și Coreea de Nord, potrivit AFP.

Statuie a lui Karl Marx dezvelita in GermaniaFoto: Captura YouTube

Cu un partid unic moștenitor al marxism-leninismului, reprimând orice opoziție și libertate de exprimare, aceste state, care totalizează 1,54 miliarde de locuitori, s-au deschis spre economia de piață, cu excepția Coreii de Nord.

  • Laos

După 43 de ani de regim comunist, Laos este una dintre cele mai sărace țări din Asia.

Fosta colonie franceză (până în 1953) devine comunistă la sfârșitul lui 1975, la finalul războiului din Vietnam, după ce monarhia este răsturnată de revoluționarii comuniști.

Partidul revoluționar popular lao (PRPL), care deține puterea politică și militară, controlează tribunalele populare și presa. A optat în 1986 pentru o liberalizare a economiei.

În 2011 este inaugurată bursa din Vientiane. Țara este membră a ASEAN din 1997 și a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) din 2013.

77,2% din populație trăiește cu mai puțin de 3 dolari pe zi (Pnud, 2017) și aproape o treime dintre copiii sub cinci ani suferă de malnutriție.

  • Vietnam

Partidul Comunist domnește în Vietnam de 44 de ani.

La sfârșitul Războiului din Indochina, în 1954, Vietnam este scindat în două: Republica democratică a Vietnamului, la nord, condusă de Ho Și Min, Republica Vietnam la sud, susținută de americani.

La sfârșitul războiului din Vietnam, comuniștii din Nord intră în Saigon în 30 aprilie 1975. Vietnamul este reunificat în 1976.

Regimul se deschide spre economia de piață începând cu 1986. În 1994 este ridicat embargoul american și țara cunoaște un boom al investițiilor străine.

În 2000, un acord comercial este semnat între Washington și bursa din Ho Și Min. În 2007, Vietnamul se alătură OMC.

În ciuda unei creșteri puternice (7,1% în 2018), sărăcia afecta 9,8% din populație în 2018 (Banca Mondială).

Represiunea s-a intensificat din 2017, potrivit Amnesty International, determinând militanții politici și apărătorii drepturilor omului să ia calea exilului.

  • Cuba

Comuniștii sunt la putere în Cuba de 60 de ani.

În 1 ianuarie 1959, revoluția condusă de Fidel Castro răstoarnă dictatura lui Fulgencio Batista, instaurând o republică socialistă.

Raul Castro îi succede fratelui său în 2006, încurajând inițiativa privată. La sfârșitul lui 2011, autorizează persoanele fizice să cumpere și să vândă locuințe, iar în 2013 pune capăt restricțiilor care împiedicau cubanezii să călătorească în străinătate.

Începând cu 2014, încurajează investițiile străine.

În aprilie 2018 Miguel Diaz-Canel devine președinte.

Sub embargou american din 1962, Cuba se confruntă în prezent cu o penurie de carburanți din cauza sancțiunilor americane, ca răspuns la sprijinul acordat Venezuelei.

Din acest an, o nouă Constituție recunoaște piața și proprietatea drept inerente economiei naționale dar insistă asupra caracterului "irevocabil" al socialismului.

2,7% din populație trăiește cu mai puțin de 3 dolari pe zi (Pnud, 2018).

Amnesty denunță o detenție arbitrară a disidenților și cenzura.

  • Coreea de Nord

Partidul Comunist conduce de 74 de ani Coreea de Nord, una dintre cele mai izolate țări din lume.

În 1945, Coreea este divizată între un Nord susținut de sovietici sub domnia lui Kim Il Sung și un Sud protejat de Statele Unite.

În 9 septembrie 1948, Kim Il Sung fondează Republica populară democratică Coreea.

În anii 1990, această țară autarhică suferă de o foamete care a ucis între 900.000 și 2 milioane de persoane.

În 2002, Kim Jong Il, fiul lui Kim Il Sung, încurajează liberalizarea economică dar menține un control strict al statului asupra economiei.

Cea mai militarizată țară din lume recunoaște în 2003 că încearcă să obțină arma atomică, determinând numeroase state să suspende relațiile diplomatice sau să adopte sancțiuni.

În 2009, este revizuită constituția, de unde dispare orice referire la comunism și este proclamată supremația Kimilsungism-Kimjongilismului. Kim Jong Un devine în 2011 al treilea conducător al dinastiei Kim.

120.000 sunt deținuți în mod arbitrar în lagăre de prizonieri politici, potrivit Amnesty.