Când vine vorba de economie, Germania stă bine - poate chiar prea bine pentru propriul ei bine. De fapt, succesul Germaniei ar putea fi una dintre cele mai mari probleme ale ei, pentru a nu mai pomeni de problema pe care o reprezintă pentru Europa și pentru întreaga economie globală, scrie Rador, citând The Washington Post.
Derutați? Iată ce se petrece. Dacă alte state membre UE violează mereu normele care le impun limitarea deficitului bugetar la maxim 3% din PIB și a datoriei publice la maxim 60% din PIB, Germania le respectă. În ultimii cinci ani a avut surplus bugetar, atingând un record de 1,7% din PIB în 2018. Datoria Germaniei a scăzut de la 81,8% din PIB în 2010 la 60,9% anul trecut. Între timp, industriile ei de export înfloresc, producând an de an un enorm surplus de cont curent. Surplusul de 294 de miliarde de dolari al Germaniei din 2018 a fost cel mai mare din lume și aproape dublu față de cel al Japoniei (173 miliarde), situată pe locul al doilea. Ca procent din PIB-ul german, el se ridica la un amețitor 7,4%.
Germanii sunt extrem de mândri de corectitudinea lor fiscală și de iscusința lor de producători, și au și tot dreptul să fie. Aceste realizări reprezintă totuși un lucru exagerat de bun, întrucât economia Europei - și a lumii - are nevoie de noi surse de cerere. Limitându-și propriile cheltuieli guvernamentale și impozitându-și riguros populația, pentru ca ea să fie cea care acoperă acele cheltuieli care totuși se fac, Germania lasă în seama altora rolul de consumator al bunurilor produse la nivel global, inclusiv americanilor, care s-ar putea să nu fie în măsură să joace acest rol la nesfârșit. Acest lucru le face rău vecinilor, cum sunt Grecia și Italia, care au nevoie de mai multe piețe pentru a realiza creștere economică și a scăpa astfel de datorii; și, în acest punct, îi face rău chiar Germaniei, aflată în prezent inconfortabil de aproape de recesiune, din cauza excesivei sale dependențe de piețele globale de export - care sunt afectate de incertitudine pe fondul războiului comercial al președintelui Trump cu China.
Printre numeroasele voci care îi cer Germaniei să-și pună surplusul la treabă pentru a-și stimula economia - reducerile fiscale și investițiile în infrastructură ar ajuta în mod special - se numără Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană. Președintele francez Emmanuel Macron a declarat chiar că „e posibil ca modelul german de creștere să fi ajuns la capătul drumului”, iar el are tot dreptul să critice, întrucât guvernul său a implementat o serie de reforme structurale pentru economia apatică a Franței pe care Berlinul și le-ar fi dorit demult. Berlinul disprețuiește cu siguranță intimidarea pe care o resimte din partea dlui Trump, precum și amenințările lui că va impune taxe vamale automobilelor germane; o cale bună de a-i închide gura, concomitent stimulând și economia, ar fi să cheltuiască mai mulți bani pe o foarte necesară modernizare a armatei.
Oricât de ezitant ar face-o, Germania începe să priceapă mesajul. Consumul a crescut modest anul trecut la nivelul gospodăriilor și al guvernului, parte a unei tendințe spre o întrebuințare un pic mai mare a acestor motoare de creștere. Actualul surplus de cont al țării ar putea să scadă sub 7% din PIB până în 2020, conform Bundesbank.
Însă vechile deprinderi și angajamentele ideologice adânc înrădăcinate - cât și influența politică a industriilor de export - mor greu. Berlinul se află pe drumul spre un nou surplus bugetar anul acesta. Germania trebuie să se îndrepte cu curaj spre o creștere bazată mai mult pe propriile sale nevoi interne. Lucrul de care are lumea nevoie acum este ca germanii să fie un pic mai egoiști. De fapt, ar putea fi cel mai altruist lucru pe care l-ar putea face.
7
3
