Benny Gantz, care a candidat deja în aprilie ca lider al listei Albastru-alb, dispune de o a doua șansă să-l înlăture pe inamovibilul Benjamin Netanyahu, prim-ministru al Israelului din 2009, la alegerile legislative anticipate din 17 septembrie, scrie Rador, citând France 24.
Bis repetita. Pentru un novice în politică, Benny Gantz, principalul rival al prim-ministrului Benjamin Netanyahu la legislativele israeliene anticipate din 17 septembrie, se poate mândri că a condus deja două campanii electorale legislative dure în mai puțin de șase luni.
La scrutinul precedent, organizat în aprilie, lista Albastru-alb (Kahol Lavan), constituită din mai multe formațiuni centriste, a obținut tot atâtea locuri (35) cât lista Likud (dreapta), condusă de Benjamin Netanyahu. Mai bine plasat pentru a forma o coaliție, actualul prim-ministru a eșuat până la urmă să constituie o majoritate și a fost constrâns să organizeze alegeri legislative anticipate.
Figură consensuală și respectată, provenită din rândurile armatei, lui Benny Gantz i se oferă o a doua șansă să-l înlăture pe inamovibilul prim-ministru. Fostul șef al statului major (2011-2015) este din nou umăr la umăr cu adversarul lui, potrivit ultimelor sondaje publicate de media israeliene.
“Aceste alegeri nu sunt o a doua șansă care va fi urmată de o altă șansă”, a avertizat Benny Gantz la un recent miting în orașul Haifa, în nordul țării. “Cine nu votează pune în pericol democrația israeliană”.
Un număr de echilibristică
Pentru a obține un rezultat mai bun decât un egal cu Likud, fostul general duce o campanie cu accente patriotice și unificatoare, ținând minte că lista lui a adunat în aprilie mai multe sufragii provenind de la stânga tradițională. Liberal în problemele sociale (căsătorie civilă, LGBT), Benny Gantz trebuie să aibă grijă să nu sperie o parte a stângii care îl percepe ca pe singurul în stare să-l oprească pe Benjamin Netanyahu, atrăgând alegătorii de dreapta dezamăgiți de Likud, fără să-și îndepărteze centrul.
Un număr de echilibristică care constă în scoaterea în evidență a moralității sale, a eticii modului de guvernare pe care intenționează să o pună în practică în caz de victorie pentru a se diferenția cu orice preț de Benjamin Netanyahu. Ca atunci când propune, în caz de victorie, ca el și partenerul lui de listă și lider centrist Yair Lapid să se rotească în postul de prim-ministru, în vreme ce șeful Likud este la putere fără întrerupere din 2009.
Benny Gantz se străduieşte mai ales să scoată în evidență problemele judiciare ale rivalului sau, slăbit de acuzații și care urmează să fie audiat în octombrie de procurorul general. Acesta trebuie să decidă asupra inculpării sale pentru corupție, fraude și abuz de încredere în trei dosare.
"Benny Gantz joacă pe cartea secularismului și încearcă să propună o alternativă la coaliția lui Netanyahu, susținând o altă viziune mai liberală și mai democratică contra populismului”, subliniază Gideon Rahat, profesor de științe politice la Universitatea ebraică din Ierusalim, intervievat de “France 24”.
Prezentându-se ca varianta credibilă și echilibrată, el nu uită temele dragi dreptei, ca securitatea, și încearcă, la fel ca și în campania precedentă, să se arate la fel de intransigent ca și rivalul lui în această problemă, insistând și el pe amenințarea iraniană.
"Votați cu mine: sunt mai rău ca Netanyahu, dar sunt curat", ironiza la începutul anului cotidianul de stânga Haaretz, parafrazându-l pe Benny Gantz.
Securitatea, unghiul de atac împotriva lui Netanyahu
Sprijinit de colegii lui de listă, Moshe Yaalon și Gabi Ashkenazi, doi foști șefi de stat major ca și el, Benny Gantz contestă în fiecare din discursurile sale imaginea cultivată de adversarul lui de garant al stabilității și securității Israelului. El își focalizează atacurile pe ceea ce consideră a fi călcâiul lui Ahile al lui Benjamin Netanyahu: situația de securitate din fâșia Gaza.
"Un prim-ministru vizat de o anchetă nu este în măsură să facă față Hamas”, repetă întruna Benny Gantz de la reluarea, la mijlocul lui august, a tentativelor de infiltrare în Israel și a tirurilor cu rachete din fâșia de coastă palestiniană controlată de mișcarea islamistă înarmată. Acuzând guvernul că și-a pierdut capacitatea de descurajare și că dovedește slăbiciune față de Hamas, el promite, dacă îi va fi încredințată soarta țării, să lanseze o campanie militară pentru a distruge definitiv Hamas.
"În rezumat, tabăra lui Gantz caută să-i convingă pe alegători că Netanyahu este tare în vorbe, dar rămâne incapabil să rezolve problema pusă de Hamas în Gaza”, relatează Sami Sockol, corespondent al “France 24” la Ierusalim. Și când Benjamin Netanyahu ridică miza promițând, pe 10 septembrie, că va anexa unilateral Valea Iordanului dacă este reales, Benny Gantz nu-l poate ataca pe fond, ci doar motivaţia electorală a anunțului. Căci la rândul lui, el a promis că Israelul va păstra responsabilitatea securității la est de Iordan, deci inclusiv în Cisiordania ocupată. Și la fel ca rivalul lui, el intenționează să “întărească” blocurile coloniilor deja existente în teritoriul palestinian.
În ce privește conflictul israeliano-palestinian, în vreme ce procesul de pace se află într-un punct mort și este eclipsat de chestiuni sociale, lista Albastru-alb se demarchează totuși arătând voința de a relansa negocierile cu palestinienii. “Dar orice decizie cu implicații strategice va fi supusă poporului pentru ca acesta să ia decizia ultimă”, insistă Benny Gantz.
Ce marjă de manevră are pentru a forma o coaliție?
Rămâne să-i vedem capacitatea de a-și lărgi posibilitățile de alianțe pentru a forma o coaliție de guvernare în caz de victorie. Marja sa de manevră fiind redusă, Benny Gantz a deschis, cu riscul de a-și tulbura o parte a electoratului, ușa unei alianțe cu Avigdor Lieberman, liderul partidului ultranaționalist și laic Israel Beitenou. O figură a extremei drepte aflată în cruciadă contra ultra-religioşilor, care potrivit ultimelor sondaje ar putea obține zece mandate de deputat (față de cinci obținute în aprilie). Un asemenea rezultat i-ar da rolul de arbitru celui al cărui refuz de a se alătura coaliției guvernamentale a lui Benjamin Netanyahu a provocat alegeri anticipate.
Benny Gantz a arătat că o coaliție ideală ar include partidul lui, cel al lui Avigdor Lieberman și Likud (fără Benjamin Netanyahu, căci el exclude să guverneze cu un om urmărit de justiție), și, “poate” Partidul Muncii, în care tatăl lui a fost un responsabil local. El s-a ferit totuși să menționeze partidele arabe, a treia forță din actualul Parlament. Totuși, tabăra lui Benjamin Netanyahu îl acuză aproape zilnic că încearcă să pactizeze cu unele partide arabe, pentru a-i descuraja pe alegătorii de dreapta să încline în favoarea lui. “Singurul guvern pe care îl poate face Gantz este un guvern de stângiști și arabi; el n-are alt guvern, pentru că Likud nu vrea să se așeze alături de el”, a declarat, la începutul lui septembrie, partidul de dreapta într-un comunicat.
“Listele arabe n-au participat niciodată la nicio coaliție guvernamentală de la crearea statului Israel și îl vedem cu greu pe Benny Gantz propunându-le să intre în coaliția sa și oferindu-le posturi ministeriale, este nerealist”, explică Élisabeth Marteu, cercetătoare asociată la Institutul internațional de studii strategice și specialistă în Israel intervievată de “France 24”. “La limită, el ar putea negocia sprijinul lor în Knesset în vederea formării unei majorități parlamentare, dar având în vedere afirmațiile lui Benny Gantz despre anumite partide arabe, acest lucru pare dificil”. Dar poate că este singura cheie de care va dispune Benny Gantz pentru a-și atinge scopul.
0
1
