Iranul, deși este grav afectată de sancțiunile economice, tânjește la statutul de mare putere regională iar unul dintre modurile de a-și ”arăta mușchii” este să întrețină un război cibernetic împotriva SUA, război declanșat acum mai bine de 10 ani, prin lansarea operaţiunii secrete “Jocurile Olimpice”. Conflictul cibernetic Iran-SUA este în desfășurare, iar în ultimele săptămâni atacurile informatice au afectat sistemele iraniene de lansare a rechetelor şi au distrus o bază de date folosită pentru preluarea controlului asupra petrolierelor străine din Golful Persic de către forţele maritime gestionate de Teheran. Iată câteva puncte esenţiale din istoria acestui cyber-conflict și despre mizele lui.
În luna iunie, Iranul a doborât o dronă militară americană de peste 200 de milioane de dolari. Răspunsul Statelor Unite nu a întârziat să apară. Preşedintele Trump a aprobat un atac militar împotriva Iranului, un atac anulat în ultima clipă, scrie New York Times. Însă, în aceeaşi zi, au avut loc atacuri cibernetice menite să distrugă sistemele iranienie de lansare a rachetelor. Că aceste atacuri şi-au atins ţinta este destul de greu de dovedit, acest lucru ce ar fi posibil doar în cazul în care Iranul şi-ar fi testat lansatoarele de rachete. Dar au urmat alte lovituri pentru sistemele digitale iraniene. Potrivit autorităţilor americane, a fost distrusă o bază de date a forţelor maritime ale Gardienilor Revoluției din Iran folosită în preluarea controlului asupra petrolierelor străine ce traversau Golful Persic. O altă problemă ce s-a accentuat în ultima perioadă. Iranul a confiscat în iulie un petrolier suedez sub pavilion britanic în strâmtoarea Ormuz şi este acuzat şi de alte atacuri aspura unor nave comerciale din zona conoscută ca fiind tranzitată de cei mai mulţi transportatori maritimi de petrol.
Iranul nu a reuşit încă să îşi revină pe deplin după atacurile din iunie, susţine presa americană, atacuri în care au fost grav afectate în special comunicaţiile speciale militare. Dar, cu toate acestea, companiile americane ar trebui să se aştepte la ce-i mai rău, după cum o demonstrează istoria ultimilor ani, când Iranul a ripostat la aceast nou tip de război prin atacuri cibernetice ce au ţintit în special mari companii americane de energie sau instituţii bancare.
Originile acestui nou tip de conflict şi în special al războiului cibernetic dintre SUA şi Iran s-au conturat cu mai bine de zece ani în urmă, când a luat naştere operaţiunea secretă “Jocurile Olimpice” din care a făcut parte, probabil cel mai puternic atac cibernetic de până acum, Stuxnet. Şi despre care multe lucruri au început să iasă la iveală odată cu dezvăluirile cunoscutului Edward Snowden.
Pe scurt, Operaţiunea Jocurile Olimpice (Operation Olympic Games), lansată în 2006, în timpul mandatului lui George W. Bush şi continuată apoi de preşedintele Obama, este o operaţiune secretă, pusă la cale de serviciile americane şi israeliene, care avea ca scop distrugerea programului nuclear iranian cu ajutorul atacurilor cibernetice. În ciuda dezvăluirilor din presă, până în prezent oficialii celor două ţări nu şi-au asumat pe deplin orchestrarea acestei operaţiuni. Cu toate acestea dezastrul scos la lumină de principalul atac al acestei operaţiuni, malware-ul Stuxnet, a făcut ca ideea de război cibernetic să fie privită dintr-o altă perspectivă, aceea a unui conflict ce are potenţial de a face pagube imense (inclusiv victime umane) asemeni unui conflict militar.
Stuxnet, considerat ca fiind prima armă cibernetică, despre care s-a scris foarte mult în 2010, ar fi reuşit să distrugă aproximativ 20% din centrifugele nucleare de la Natanz, principala centrală nucleară a Iranului. Chiar dacă iranienii au negat pagubele în primă fază, în cele din urmă, chiar preşedintele de atunci al Iranului, Mahmoud Ahmadinejad a recunoscut problema creată de acest virus extrem de complex.
Experţii din cadrul companiilor de securitate cibernetică Symatec şi Kaspersky, cei care au descoperit cum funcţionează acest malware au susţinut încă de la început că este vorba de un virus mult prea complex să poată fi dezvoltat de un hacker oarecare şi au arătat că acesta face parte dintr-o operaţiune vastă care în principiu nu poate fi susţinută decât de actori statali.
Ce s-a întâmplat în urma Stuxnet? Iranul “s-a înarmat” cibernetic. A investit enorm în cercetare în această zonă şi chiar dacă este considerată încă o putere emergentă în domeniu, grupări iraniene, precum Iranian Cyber Army – despre care se vehiculează că ar fi susţinută chiar de autorităţile iraniene, au reuşit să se infiltreze în sistemele informatice ale unor mari companii americane.
Spre exemplu, în 2012 după ce administraţia Obama a venit cu noi sanţiuni economice împotriva iranului, hackerii iranieni au atacat mai multe instituţii bancare americane precum Bank of America, JPMorgan Chase sau Wells Fargo. Chiar dacă pagubele n-au fost majore, impoartant a fost acel semnal de alarmă că şi Iranul poate intra în acest război cibernetic şi că principalii vizaţi sunt companiile din zona privată, după cum ne arată răspunsurile precedente.
Dacă operaţiunea “Jocurile Olimpice” a fost considerată primul act ofensiv de sabotaj realizat excliusiv tehnologic de către Statele Unite împotriva unui alt stat, după cum nota la acel moement The New Yorker, noile atacuri cibernetice, asumate de oficialii americani, nu fac altceva decât să scoată acest tip de atac din zona gri, a operaţiuniulor secrete sau ilegale.
Surse: newyorker.com, bbc.com, nytimes.com, washingtonpost.com
6
1
