Analiștii americani experimentați consideră că 2020 poate fi anul în care Elizabeth Warren va obţine nominalizarea Partidului Democrat pentru a candida la preşedinţie și pentru a încerca să evite realegerea actualului președinte al SUA, Donald Trump, scrie Rador, citând Folha Online.
Deși Joe Biden conduce în prezent în sondaje - în media Real Clear Politics, el apare cu 30,4%, comparativ cu 17,1% cât are Warren și cu 16,3% - Bernie Sanders - observatorii cu care am discutat la Washington consideră că fostul vicepreședinte nu este candidatul potrivit pentru actualul context politic.
Biden ar disputa alegerile din 2016 'all over again'. În loc să absoarbă toate mesajele transmise la urne de așa-numiții orfani ai globalizării, el ar insista pe o formulă care nu mai funcționează în această nouă lume de polarizare exacerbată, în care centrismul clintonian a pierdut mult spațiu.
Așa-numitul "escadron" condus de Alexandra Ocasio-Cortez și de alți legiuitori din aripa de tineret a partidului a reușit să împingă agenda democrată mai spre stânga, încorporând, în același timp, lupta împotriva schimbărilor climatice. Warren se încadrează în acest nou context. Biden, nu.
În afară de aceasta, probleme precum vârsta fostului vicepreședinte - ar fi cel mai în vârstă preşedinte în momentul în care ar prelua președinția, având 78 de ani, dacă ar fi ales - și gafele sale ar putea atârna greu. Elizabeth Warren este singura care poate aduna mulțimi de 15.000 de oameni cu un an și cinci luni înainte de alegeri. Numai Barack Obama și Donald Trump generau un asemenea de entuziasm în acest moment al ciclului electoral.
Ea a reușit să combată în parte ideea că este prea academică, prea prudentă, robotizată. Warren și-a pus evidenţiat calităţile de om la fel ca noi, cum ar fi greutăţile cu care s-a confruntat în creșterea copiilor după divorț și copilăria în statul Oklahoma, departe de elitele de pe Coasta de Vest sau de Est.
Senatoarea democrată își împarte în continuare voturile cu Bernie Sanders - cei doi candidați vorbesc pentru același tip de alegător. Dar, potrivit acestor observatori, Sanders pierde suflu, iar traiectoria sa în sondaje nu este de bun augur - pentru cineva al cărui nume dispune de o enormă capacitate de evocare, să fii pe locul trei este problematic.
Candidatul democrat, oricine ar fi, va trebui să facă față unor vulnerabilități. Democrații, la fel ca stânga și centrul-stânga din Brazilia, încă nu înțeleg electoratul evanghelic și aspirațiile sale și continuă să aibă un ton condescendent faţă de acest bloc puternic. Trebuie să fie găsit pe cineva căruia nu îi este rușine să vorbească despre Dumnezeu, potrivit afirmaţiilor unui observator.
Un alt flanc este patriotismul. Acuzația conform căreia democrații nu își iubesc țara și nu sunt dispuși să se jertfească pentru patria lor, a prins. Din nou, în această nouă eră a naționalismului pop, trebuie demonstrat că, într-adevăr, candidatul va apăra patria, chiar dacă nu în maniera șovină, care este la modă.
Cu toate acestea, candidatul care are cele mai mari şanse să câștige alegerile primare nu este neapărat cel care mai multe şanse să câștige alegerile. Există o viziune potrivit căreia candidații trebuie să aibă propuneri mai clare și chiar extreme pentru a câștiga alegerile primare -, dar trebuie să sune mai conciliaţi și mai moderaţi la alegerile generale.
Mulți se referă la alegerile din 1972, susținând că dacă republicanul Richard Nixon ar fi candidat singur, ar fi pierdut. Dar democrații au ales un candidat cu multe flancuri, George McGovern, și l-au ajutat pe Nixon în cursă. Unii cred că același lucru s-ar putea întâmpla și la alegerile din 2020. Dacă ar candida singuri în alegeri, probabil că Trump ar pierde (deși are avantajul incontestabil de a fi actualul deţinător al funcţiei).
Dar democrații riscă să repete eşecul lui McGovern dacă vor alege un candidat care să fie prea de stânga, precum Warren sau Sanders. Cu toate acestea, în scenariul actual, în care populiştii de stânga sau de dreapta au decimat centrul, nu știu dacă se aplică vechile reguli. (Articol de Patrícia Campos Mello, reporter special)
