Anotimpul summiturilor continuă. După G7, la care au participat ca invitaţi şi cinci ţări africane, în Japonia are loc TICAD (Tokyo International Conference on African Development), între 28 şi 30 august, summit la care participă, de această dată, 54 de ţări africane şi organizaţii internaţionale, după care va urma summitul Rusia-Africa din octombrie, potrivit Le Monde, citat de Rador.
Acest eveniment trienal, a cărui primă ediţie a avut loc în 1993, a fost mult timp protocolar. Dar în ultimii ani a devenit tot mai politic. Pentru a-şi consolida politica externă, premierul Shinzo Abe curtează ţările africane, care reprezintă o treime din membrii ONU. Marile subiecte se învârt în jurul criticării aşa-numitei "ChinAfrica": datoria, vânzările de arme, absenţa unei viziuni privind protecţia mediului, buna guvernanţă...
Japonia vrea să se distanţeze de activismul chinez
La Tokyo sunt urmărite cu nelinişte ţările africane care se lasă antrenate pe drumurile mătăsii, atât din motive geostrategice, cât şi economice. Japonia este foarte dependentă de aurul negru african şi importă bunuri de peste 100 de miliarde de dolari anual de pe acest continent. Exporturile, în schimb, sunt de doar 7 miliarde de dolari pe an, faţă de 100 de miliarde, cât înregistrează China. Investiţiile sunt masive, dar cifra lor este de cinci ori mai mică decât cea a investiţiilor realizate de Beijing.
De la ajutor la cooperare
Japonia a avut întotdeauna relaţii bune cu statele africane, în special cu Algeria, Nigeria şi Africa de Sud, dar a rămas mult în urma Chinei (şi) la acest capitol. De aceea, anul acesta încearcă să găsească noi pieţe şi să contracareze influenţa fostului Imperiu de Mijloc.
Pe de altă parte, Africa nu trebuie să cadă în capcana de a alege între Japonia şi China. Această mentalitate de război rece nu aduce nimic bun pentru viitorul continentului. Dimpotrivă, este o ocazie ce trebuie fructificată.
Japonia încearcă să ajute politica africană să evolueze de la (primirea de) ajutor la cooperare, altfel spus de la o abordare umanitară la una industrială. Or, pentru Africa, este esenţială atragerea de investiţii şi capitaluri către industrializare şi crearea de locuri de muncă.
O bază militară pe continent
Cu scopul de a contracara faimoasele «drumuri ale mătăsii» propuse de China, Japonia a lansat Free and Open Indo-Pacific (FOIP), un culoar între Asia şi restul lumii, care să traverseze continentul african.
Japonia deţine de asemenea o bază militară în Djibouti, la o aruncătură de băţ de cea chineză. Ea adăposteşte 180 de soldaţi şi se află în apropiere de Camp Lemonnier, baza americană. Aceasta a fost recent extinsă, în special pista de aterizare, care va permite evacuarea expaţilor japonezi în caz de conflict în zonă.
Dar politica externă niponă rămâne în continuare strâns legată de cea a SUA, în special în Africa. Este în acelaşi timp un avantaj şi un inconvenient.
Oricum ar fi, Tokyo are, ca şi Washingtonul, un obiectiv clar: contracararea valului chinez din Africa.
