Bătălia contra “no deal” a început la Westminster, dar rezultatul rămâne încă foarte incert. După ce a încercat, la jumătatea lunii august, o alianță transpartinică sub flamura sa, pentru a bloca o ieșire fără acord din Uniunea Europeană (UE), Jeremy Corbyn a reușit de astă dată, marți, 27 august, să reunească un front “anti”, potrivit Le Monde, citat de Rador.
Cu prețul punerii între paranteze a ambițiilor sale inițiale (el propunea să-l demită pe prim-ministrul Boris Johnson printr-un vot de neîncredere și să-i ia locul), liderul laburiștilor britanici a reușit să-i adune în jurul mesei pe Joe Swinson, noua lideră a liberal-democraților, dar și pe Verzi, câțiva disidenți conservatori sau pe independentiștii scoțieni din SNP.
După o reuniune simbolică, în Church House, clădirea în care se reuneau deputații în timpul celui de-al doilea război mondial - Westminster fusese avariat de bombe – acești deputați au semnat chiar un comunicat comun care recunoaște “urgența de a acționa împreună”. Obiectivul: să se evite o suspendare a Parlamentului, pe care nu a exclus-o dl Johnson, decis la un Brexit cu orice preț pe 31 octombrie. Inclusiv în cazul lipsei unui acord, deci “no deal”.
Votul de neîncredere amânat pentru mai târziu
Marii absenți de la această reuniune: foștii miniștri conservatori Philip Hamond, Dominic Grieve sau Sir Oliver Letwin, care în ultimele săptămâni s-au opus totuși cu fermitate unui “no deal”. Dar care au devenit foarte discreți în ultimele zile. “Cărțile de istorie vor reține că există cei care au acționat cu curaj și ceilalți, care au stat fără să încerce nimic”, a declarat, fără să-i numească, dar evident în atenția lor, Anna Soubry, ex-tory, trecută la începutul lui 2019 în tabăra “independenților”.
Tânăra deputata Joe Swinson a obținut marți ca deputații “anti” să muncească cu prioritate la mijlocul prin care “să preia controlul” asupra ordinii de zi a Camerei Comunelor – care își reia oficiat lucrările pe 3 septembrie. Aceasta cu scopul de a obligă guvernul să ceară Bruxellesului o nouă extindere a articolului 50 pentru a evita data fatidica de 31 octombrie.
Un eventual vot de neîncredere împotriva dlui Johnson a fost deci amânat pentru mai târziu. El nu va fi luat în calcul decât în ultima instanța, în octombrie, dacă opțiunea legală eșuează. Și nu fără motiv: dl Corbyn intenționa să profite de “lovitură” pentru a intra la Downing Street, ceea ce era inacceptabil pentru toți ceilalți opozanți ai unei ieșiri fără acord, toți și-au făcut socotelile. Potrivit “Sunday Times” din 25 august, repetând un mesaj simplu dar eficace (ieșim pe 31 octombrie), Boris Johnason ar fi avut șanse serioase să depășească votul de neîncredere.
O vagă speranță de acord
Surâsurile complice, conferința de presă comună constituiau deci un moment important marți, deși de la referendum deputații britanici au avut mari dificultăți să-și depășească viziunile partizane. Totuși, va fi nevoie de mai mult în cele opt săptămâni care au mai rămas până în ziua Z, pentru a duce la deraierea unui “no deal”, chiar dacă dl Johnson nu dispune decât de o majoritate de un vot în Camera Comunelor.
Dacă cei “anti” nu vor o ieșire fără acord, ce vor în schimb? Cel puțin la liberal-democrați este limpede: ei vor să devină partidul lui “Remain” și cer un al doilea referendum. E mai puțin clar în rândurile conservatorilor potențial rebeli. Aceeași neclaritate persistă la laburiști, tot la fel de divizați între remain-eri (John McDonnell, cancelarul din umbră) și Jeremy Corbyn, care nu continuă să susțină opțiunea unui al doilea referendum decât din vârful buzelor. Deși prezida reuniunea “anti”, dl Corbyn nu a participat la conferința de presă comună, nici nu a semnat sub ochiul camerelor de luat vederi “declarația de la Church House.
În sfârșit, reluarea negocierilor între Downing Street și Bruxelles, pentru a găsi bazele pentru un ipotetic nou acord de divorț, complică serios sarcina acestui front. Miercuri, 28 august, emisarul dlui Johnson, David Frost, este așteptat la Bruxelles. Cum să “complotezi” contra Brexit de vreme ce persistă o vagă speranță de acord? “Sunt marginal mai optimist”, a declarat dl Johnson marți.
Mijloace legale limitate
“Unii vor dori mai puțin să se revolte dacă estimează că există o șansă pentru un acord cu europenii care face constituirea unei majorități în defavoarea unui 'no deal' aleatorie, arată Maddy Thimont-Jack, de la think tank-ul Institute for Governement. Reluarea negocierilor este deosebit de paralizantă pentru deputații conservatori. “Ei sunt extrem de loiali, este una din armele secrete ale partidului. Le va fi cu atât mai greu să i se opună dlui Johnson cu cât el este carismatic și apreciat la bază”, subliniază Agnès Alexandre-Collier, cercetătoare la Maison française d’Oxford. Și chiar dacă voința politică ar fi prezentă, mijloacele legale de care dispun deputații pentru a se opune unui “no deal” sunt limitate. Nu e nevoie de nicio legislație că el să aibă loc: el este o consecință a declanșării articolului 50 aprobate de Camera Comunelor în 2017.
Printre cele câteva soluții posibile: deputații ar putea lua ostatec un text de lege, oricare, și să-l amendeze pentru a obliga guvernul să ceară Bruxellesului o extindere a articolului 50... Dar Boris Johnson și consilierii lui au anticipat această manevră: potrivit media britanice, Downing Street va limita la maximum, în toamna aceasta, supunerea unor texte legislative Westminsterului. În ce-l privește, dl Johnson continuă să repete constant că Regatul Unit va părăsi UE pe 31 octombrie. Semn că hotărârea lui începe să dea roade? Nigel Farage, șeful Partidului Brexit, care își făcea reintrarea în activitatea politică marți, i-a propus un “pact de neagresiune” premierului conservator în caz de alegeri generale anticipate. Deputatul european, susținătorul Brexit, s-ar teme oare acum că îi va pierde pe toți alegătorii câștigați la alegerile europene în folosul lui Boris Johnson, devenit adevăratul “domnul no deal”?
