În situaţia în care blocurile naţionalist şi unionist oscilează fiecare în jurul a 40%, "neutrii" sunt cei care vor hotărî probabil rezultatul oricărui referendum privind unificarea cu Republica Irlanda, opţiune existenţială, dacă se va ajunge acolo, prilejuită de Brexit. Moartea jurnalistei şi activistei Lyra McKee, în vârstă de 29 de ani, împuşcată în aprilie de Noua IRA, a adus în lumină noua generaţie care, asemenea lui McKee, este mai preocupată de drepturile LGBT, de sistemul de Sănătate şi de locurile de muncă, decât de atribuirea suveranităţii Londrei sau Dublinului, scrie The Guardian, citat de Rador.

Irlanda Foto: Captura Google Maps

Cu 50 de ani în urmă, când armata britanică a fost desfăşurată în Irlanda de Nord, Anthony Kennedy nu a ieşit în stradă pentru a protesta sau a arunca cu bombe incendiare.

"Adevărul este că încercam să fac sex", îşi aminteşte el. A fost începutul perioadei care a fost numită "Troubles" (conflictul etnic nord-irlandez - n.r.). Pe măsură ce treceau lunile şi anii, opunându-i pe cei care doreau o Irlandă unită celor devotaţi menţinerii Irlandei de Nord în Regatul Unit, Kennedy s-a ţinut deoparte.

În 1969, la 21 de ani, nu se identifica nici ca naţionalist nici ca unionist. Era la mijloc, un "neutru" cantonat în ţara nimănui. S-a dovedit a fi o zonă în care se mai aflau mulţi alţii. "Nu m-am simţit niciodată izolat. Mereu am simţit că fac parte dintr-un grup."

Dar cu cât conflictul devenea mai sângeros şi pe măsură ce Irlanda de Nord era tot mai mult definită de tot mai numeroasele imagini cu soldaţi, împuşcături şi atentate, cu atât se simţeau cei din mijloc mai invizibili şi lipsiţi de putere. Domnea tribalismul şi ei nu erau un trib.

Festivităţile comemorative de săptămâna aceasta i-au lăsat din nou în umbră. Foştii combatanţi şi victimele cu poveştile lor de curaj, atrocităţi şi suferinţe au ocupat centrul scenei.

Dar "neutrii", cunoscuţi şi ca nealiniaţi, devin o forţă politică ce ar putea hotărî soarta Irlandei de Nord.

"Cu 50 de ani în urmă, uşa s-a închis pentru nealiniaţi", spune Kennedy care este preşedintele unei societăţi botezate după defunctul poet John Hewitt, celebru prin descrierea făcută identităţii sale drept "a Ulster-ului, irlandeză, britanică şi europeană". "Am impresia că uşa se deschide treptat".

În ultimul deceniu, partidele unioniste nu au câştigat o majoritate absolută de voturi, iar susţinerea pentru partidele naţionaliste Sinn Féin şi Partidul social-democrat şi laburist SDLP (naţionalist irlandez) s-a plafonat.

Un sondaj Northern Ireland Life and Times, efectuat anual de Queen's University şi Ulster University, constată că 50% din populaţie nu se consideră nici naţionalistă nici unionistă.

Se aşteaptă ca în 2021, la un secol de la crearea Irlandei de Nord, catolicii să fie depăşiţi numericeşte de protestanţi fără însă a ajunge să reprezinte 50% din populaţie, diferenţa fiind formată din "alţii".

"Acum suntem cu toţii minorităţi", a spus Conor Houston, fondatorul iniţiativei de stimulare a dialogului şi incluziunii Connected Citizens. "Persoanele nealiniate încep să ridice vocea."

La alegerile europene din mai, partidele nealiniate au obţinut 21% din voturi, cea mai mare cotă din anii 1960 încoace; Naomi Long, liderul partidului trans-comunitar Alliance i-a uimit pe observatori adjudecându-şi un loc cu 18,5% din opţiunile preferenţiale.

Săptămâna trecută, participanţii la festivalul Féile an Phobail, care are loc în vestul Belfastului, bastionul Sinn Fein, l-au primit pe Long aproape la fel de călduros ca pe liderul Sinn Fein, Mary Lou McDonald.

Paradoxul constă în faptul că ascensiunea centristă are loc pe fondul polarizării care a dus la prăbuşirea acordului de coaliţie guvernamentală şi a animat resentimentele legate de "moştenirea" crimelor nesoluţionate, multe cu implicarea unor soldaţi britanici.

În situaţia în care blocurile naţionalist şi unionist oscilează fiecare în jurul a 40%, "neutrii" sunt cei care vor hotărî probabil rezultatul oricărui referendum privind unificarea cu Republica Irlanda, opţiune existenţială, dacă se va ajunge acolo, prilejuită de Brexit.

Moartea jurnalistei şi activistei Lyra McKee, în vârstă de 29 de ani, împuşcată în aprilie de Noua IRA, a adus în lumină noua generaţie care, asemenea lui McKee, este mai preocupată de drepturile LGBTQ+, de sistemul de îngrijire a sănătăţii şi de locurile de muncă, decât de atribuirea suveranităţii Londrei sau Dublinului.

Sara Canning, partenera lui McKee, are rădăcini republicane dar nu tânjeşte după unificare. "Pe măsură ce creşteam mi-am dat seama că nu mă potriveam cu persoana care eram sau cu dorinţele şi nevoile mele pentru viitor", a spus ea. Pragmatismul bate ideologia. "Majoritatea prietenilor mei sunt nealiniaţi. Noi vrem o viaţă mai bună pentru toţi (fie că ne aflăm) sub steagul unionist fie sub tricolor".

Există impresia că în 1969 clasa mijlocie din Irlanda de Nord - şi prin extensie a nealiniaţilor - juca golf în enclave înverzite, ignorând conflictul care se desfăşura în principal în localităţi de frontieră şi în cartiere urbane distruse.

În ceea ce-l priveşte, Kennedy nu poate fi considerat apolitic. El a vrut - şi încă vrea - ca Partidul Laburist britanic să ia parte la alegerile din Irlanda de Nord. În lipsa unei opţiuni de stânga, Kennedy a renunţat la politică şi în schimb şi-a adus contribuţia prin activitatea în domeniul adăposturilor şi reconcilierii.

"Neutrii" au ieşit la suprafaţă uneori la alegeri, formaţiunea Alliance obţinând un scor de 14% la scrutinul local din 1973 şi 1977. Dar centriştilor le lipsea caracterul de urgenţă al naţionaliştilor şi unioniştilor, care au fost încleştaţi într-o luptă cu sumă zero care a generat martiri, cântece, fresce şi parade.

"Este greu să construieşti o identitate pozitivă dintr-o definire negativă", spune Paul Nolan, profesor universitar de frunte care studiază tendinţele sociale.

Acordul "Good Friday" din 1998 a pus capăt violenţelor şi a înlesnit stabilirea unor identităţi naţionale mai fluide dar concentrarea sa asupra "ambelor comunităţi" şi a celor "două tradiţii" a fixat politica binară, conform unui studiu Queen's University din 2018.

Totuşi, studiul a arătat că numărul "neutrilor" a crescut în cei 20 de ani. Aceştia au în general un loc de muncă, sunt persoane instruite şi au călătorit în străinătate. Cu o mai mare probabilitate sunt femei şi catolici.

Iar numărul lor va creşte probabil în continuare, spune Katy Hayward, coautoare a studiului. Pe fondul Brexit şi recentelor succese electorale ale Verzilor şi Alliance, pare a se forma o grupare centristă favorabilă descentralizării şi apartenenţei la UE, spune ea. "Cei cu un trecut unionist care sunt pentru rămânerea în UE îşi reconsideră ideile, nemaifiind unionişti intransigenţi."

La referendumul din 2016, 57% din alegătorii Irlandei de Nord au optat pentru rămânerea în UE, dar Partidul Unionist din Ulster (UUP) s-a alăturat între timp Partidului Democrat Unionist (DUP) care doreşte retragerea.

Este neclar cum ar vota "neutrii" la un referendum privind unitatea. Ar depinde de impactul Brexit, de modul cum vor fi tratate problemele culturale precum căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi limba irlandeză, şi de detaliile propunerii privind Irlanda unită, spune analistul Nicholas Whyte.

Belfastul seamănă încă a oraş divizat. Steaguri şi fresce care glorifică formaţiunile paramilitare marchează teritoriile republican şi loialist, "zidurile păcii" scindează cartierele care manifestă adversitate, iar tradiţionalele parade şi focuri de tabără sunt folosite pentru a tachina tabăra cealaltă.

Dar schimbarea este pe cale.

Măsuri aparent pragmatice, precum o rută de autobuz care face legătura între est şi vest, au normalizat călătoriile care traversează zone sectare, spune preotul catolic Fr Martin Magill din Falls Road.

Din ce în ce mai mult, străinii vin nu pentru a privi frescele, ci pentru a lucra în industria tehnologiei înfloritoare sau pentru turismul pe teme ca Titanicul şi Urzeala Tronurilor.

Cealaltă marfă de export a Irlandei de Nord, poezia, a evoluat şi ea.

Noland spune că proiectele de colaborare dintre poeţii din taberele politice au adus operele lui Sinead Morrissey, Alan Gillis şi Leontia Flynn care reflectă identităţi mobile, fluide. "Este o perspectivă care le permite să mângâie surâzători experienţa nord-irlandeză fără a fi vreodată marcaţi de loialităţi tribale."

The Guardian (preluare Rador)