Guardian: Globalizarea, aşa cum o ştim, nu-i va supravieţui lui Trump. Iar acesta e un lucru bun

de I.B.     HotNews.ro
Joi, 8 august 2019, 23:34 Actualitate | Internaţional


Trump si Xi
Foto: Captura YouTube
Semnificaţia războiului comercial dintre China şi SUA ajunge cu mult dincolo de impactul bătăliei taxelor vamale sau de care dintre cei doi autoproclamaţi lideri autoritari va câştiga dreptul de a se fuduli. După cum stăteau lucrurile şi în anii '30, aparentul derapaj implacabil către protecţionism este parte a unei crize mai profunde a statu-quo-ului internaţional. Săptămâna aceasta, atunci când Beijingul a acuzat SUA că "distrug deliberat ordinea internaţională", el transmitea de fapt că hegemonia americană nu va mai rămâne necontestată. Globalizarea, aşa cum o cunoaştem noi, se apropie de sfârşit, iar acesta nu e sub nicio formă un lucru de nedorit, potrivit The Guardian, citat de Rador.

Salutat drept progresul uman suprem, acest model bazat pe relaxarea controlului asupra capitalului şi pe construcţia unor lanţuri de aprovizionare globale a generat crize financiare repetate, a alimentat o inegalitate corozivă şi a agravat urgenţa climatică. E drept, milioane de oameni s-au ridicat din sărăcie în ultimii 25 de ani, însă cei mai mulţi dintre ei trăiesc într-o ţară - China - care s-a ţinut la distanţă de piaţă.

Bursele lumii privesc lucrurile altfel. Ele tremură de fiecare dată când Trump mai dedică protecţionismului câte o odă pe Twitter. Similar, corporaţiile multinaţionale se tem de posibilele daune pe care barierele comerciale le pot cauza lanţurilor globale de aprovizionare. E clar că cei care au prosperat cel mai mult de pe urma globalizării tind a fi cei bogaţi şi puternici, iar ei nu vor renunţa la privilegiile lor fără luptă. Nimic din toate acestea nu e ceva nou.

De-a lungul istoriei au existat valuri succesive de globalizare urmate de reacţii adverse atunci când modelul şi-a depăşit posibilităţile. Aceasta e una dintre acele situaţii, şi toate elementele necesare sunt prezente pentru a avea loc o luptă între apărătorii statu-quo-ului şi cei care afirmă că recentele tendinţe din politică, tehnologie şi problematica climatică indică necesitatea unei noi ordini mondiale concentrate mai mult pe soluţii locale, state-naţiuni mai puternice şi un sistem internaţional reformat. E destul de hazardat să ne imaginăm că Trump ar avea acest lucru în minte atunci când se ia de China, însă criza economică a anilor '30 - la care protecţionismul a fost parte - a dus în cele din urmă, deşi după război, la reforme care au făcut din lume un loc mai stabil şi mai sigur.

Provocarea este aceea de a ne asigura că criza va duce din nou la schimbare, iar acel proces va începe cu o evaluare onestă a situaţiei mizerabile în care ne aflăm. De peste un deceniu, încă de la criza financiară din 2008, are loc o tentativă frenetică de a se pune globalizarea la loc pe picioare şi de a se reveni la vechiul statu-quo. Trump reprezintă dovada că acele tentative s-au încheiat cu un eşec.

În retrospectivă, începutul anilor '90 a marcat apogeul globalizării. Uniunea Sovietică se prăbuşise, fostele ţări comuniste deveneau economii de piaţă, băncile centrale independente erau la modă şi după mai bine de şapte ani de negocieri se încheiase un tratat comercial multilateral. Proiectul integraţionist al Europei era în plin avânt, pregătindu-se introducerea monedei comune. În cursul anilor '90 politica era dominată de partide de centru-stânga şi centru-dreapta, urmând politici economice în linii mari similare: disciplină bugetară, liberalizarea fluxurilor de capital, încurajarea incursiunilor pieţei în sectoare ce-i fuseseră până atunci interzise.

Indiferent că vorbim de ţările dezvoltate ale Europei sau de pieţele în curs de dezvoltare ale Americii Latine, ortodoxia făcea legea. Sigur, se admitea că începuseră să apară probleme cu noua ordine mondială, însă războiul rece era încheiat şi Rusia nu mai constituia o ameninţare. America urma să-şi folosească necontestata putere militară pentru a păstra ordinea în lume şi avea să menţină uzinele duduind pe tot mapamondul prin disponibilitatea ei de a acţiona precum un consumator de ultim resort.

Puţin a supravieţuit din această viziune utopică. Nu a mai existat vreun set finalizat de tratative comerciale multilaterale de la încheierea rundei Uruguay la finalul lui 1993, în mare măsură şi pentru că aceea a fost ultima oară când UE şi SUA au fost capabile să ajungă la un acord care să fie în interesul ambelor şi pe care să-l impună apoi întregii lumi.

G7 - SUA, Canada, Japonia şi cele mai mari patru economii europene - nu mai domină acum total reuniunile internaţionale. Independenţa băncilor centrale e ameninţată. SUA nu sunt dispuse să absoarbă excesul de producţie al întregii lumi şi cer în schimb ca ţări precum Germania să-şi diminueze surplusul comercial. Procesul european de integrare stagnează. Partidele de centru au devenit lipsite de conţinut, fie pentru că au eşuat în a identifica vulnerabilităţile inerente globalizării, fie fiindcă au fost prea timide pentru a acţiona dacă le-au sesizat.

"Consensul de la Washington" - ideea că ar exista o soluţie unică pentru problemele tuturor ţărilor în curs de dezvoltare, care presupune privatizare, ridicarea restricţiilor de capital şi corectitudine bugetară - a ajuns discreditat. Iar Rusia nu este o mână moartă, aşa cum se credea. Riscul ca actualul avatar al globalizării să se încheie cu un conflict militar este mult mai mare decât se consideră în general.

Pentru a împiedica un asemenea deznodământ, trebuie să aibă loc o schimbare la toate nivelurile, începând de la cel local. Chiar şi în zilele ei de glorie, mari segmente ale activităţii economice au rămas neatinse de globalizare, iar acele segmente e probabil să crească, pe măsură ce economiile vor deveni tot mai dominate de sectorul serviciilor. În plus, ţări precum SUA îşi repatriază deja producţia - în parte şi din cauza costului tot mai mare de a transporta bunuri pe glob, iar pe de alta fiindcă schimbările tehnologice (utilizarea tot mai mare a roboţilor şi inteligenţei artificiale) au redus stimulentele financiare pentru offshore.

Va urma totodată un rol mai pregnant pentru statul-naţiune, al cărui deces a fost exagerat. Politicienii nu se vor mai putea mulţumi cu a speria alegătorii cu ideea că globalizarea este o forţă implacabilă a naturii împotriva căreia ei sunt neputincioşi. A-i spune publicului că inegalitatea, declinul industrial şi stagnarea standardelor de viaţă sunt lucruri pe care vor trebui să le accepte înseamnă să deschizi calea unor mari buclucuri populiste.

Iniţiativa Centură şi Drum a Chinei este un exemplu cu privire la modul în care ţările încep să opereze la un nivel sub-global. Reţeaua de proiecte de infrastructură a Beijingului în toată Asia şi Europa are un dublu obiectiv: să ofere o piaţă bunurilor chinezeşti şi să extindă influenţa Chinei în acele părţi ale lumii unde puterea militară şi diplomatică a Americii este slabă. Similar, e mai probabil ca acordurile comerciale să fie negociate pe viitor la nivel bilateral ori în cadrul unor coaliţii ale celor dispuşi.

În fine, există o nevoie de reformă la nivel global: pentru mobilizarea unor acţiuni eficiente contra schimbării climei, pentru a se realiza obiectivele de dezvoltare sustenabilă ale ONU, pentru a se aduce sub control puterea finanţelor globale prin restricţionarea fluxurilor de capital şi pentru a se construi un sistem comercial bazat pe reguli, dar şi dirijat.

Nimic din toate acestea nu va fi uşor - de fapt, va fi infernal de dificil. Însă există trei evoluţii care ne dau motive de optimism. Prima este aceea că eşecurile actualului sistem au deveni mult prea mari pentru a putea fi ignorate. A doua este aceea că eşecul a dus, ca întotdeauna, la un nou mod de a gândi. A treia este aceea că noile idei încep să influenţeze şi politica.

Articol de Larry Elliott (redactorul economic al The Guardian)-preluare Rador






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















9548 vizualizari

  • -1 (13 voturi)    
    Trump, Putin, Xi, sunt in avans fata de UE (Vineri, 9 august 2019, 4:57)

    animatron [utilizator]

    "Globalizarea" a creat nenumarate probleme, unele dintre ele de altfel au provocat un imens val nationalist in toata Europa.

    China a profitat decenii la rand pe seama lacomiei corporatiilor occidentale, avide sa-si mute productia in zone cu forta ieftina de munca si fara norme sociale sau de mediu prea severe.
    Iar corifeii "multiculturalismului" au jucat rol de "idioti utili" pt China si corporatii, le-au ajutat sa-si justifice imbogatirea.

    Dna cancelar Merkel afirmase public "multikulti e mort", la fel si fostul presedinte francez Sarkozy, ar Europa a continuat sa se comporte iresponsabil si imprudent in favoarea globalizarii pe care o credea foarte avantajoasa.

    Numai ca acest fenomen mondial a ridicat tari precum China la statut de putere mondiala si la cel de competitor direct al Occidentului care-i transferase vloit sau nu mii de miliarde si nenumarate tehnologii (multe furate fara jena de China).

    Iar acum Europa, care se credea foarte isteata cu arma globalizarii de tip "liberal", s-a trezit ca incepe sa fie cumparata la bucata de China si primeste palme de la Rusia (pe care unii analisti francezi si germani o dadeau ca si destramata la sfarsitul anilor '90!).

    China si-a dat treptat arama pe fata, Rusia nici macar nu se mai chinuie sa-si ascunda dispretul fata de o Europa slabita si confuza, obsedata de "liberalism" si "drepturile omului" mai mult decat de propria ei supravietuire.

    USA, in era Trump, nu mai are chef sa sponsorizeze militar sau comercial europeni aroganti care insulta permanent America si "prostia" ei de "jandarm al lumii".

    China si Rusia isi controleaza teritoriile si populatia, USA incepe sa o faca cu destula dificultate (opozita interna "progresista"), in timp ce intr-o Europa complet defazata se fac manifestatii cu ursuleti de plus daca explodeaza vreun jihadist si sunt injurati cei care incearca sa aplice legea la frontiere.

    Europa are nevoie de identitate puternica si politica de Mare Putere, altfel UE se va destrama.
    • -3 (9 voturi)    
      corect (Vineri, 9 august 2019, 8:51)

      Cata_ [utilizator] i-a raspuns lui animatron

      modelul UERSS-ian al celor de la bruxelles pare atat de anacronic, iar straluceala a disparut demult sub politicile odioase de reglementare si distrugere a industriei, agriculturii, serviciilor. UE nu are absolut nici un avantaj asupra nici unui jucator mondial. Inovatie nu se face in Europa, competitivitate nu exista, totul datorate obsesiilor unor "lideri" cu sciatica sau cu rau de caldura. germania face blat cu Rusia si China, in timp ce pune bota pe partenerii ei europeni. Identitate europeana nu exista, atata timp cat germanii se comporta cum se comporta.
      Un clip lung si de ascultat in background, dar care explica extrem de bine modul de gandire a germanilor (si unde defapt se regaseste , poate, sursa problemelor europene)
      https://www.youtube.com/watch?v=n7jlTYSeHWA
    • +3 (7 voturi)    
      si totusi... (Vineri, 9 august 2019, 11:17)

      muciflenduri [utilizator] i-a raspuns lui animatron

      Ma intreb daca e atat de rau in Europa, de ce nu isi risca viata imigrantii pentru a ajunge in Rusia sau China? Sigur au ajuns si la ei vestile ca in Europa e nasol...
      • -2 (4 voturi)    
        pentru ei nu e nasol (Vineri, 9 august 2019, 14:46)

        Cata_ [utilizator] i-a raspuns lui muciflenduri

        ca nu trebuie sa munceasca, sa se integreze, totul e platit si impachetat frumos. Naspa pentru cei care trebuie sa plateasca, dar nah...Nimeni nu a zis ca e bine in China, e bine pentru nomenclatura comunista si paraziti, restul sunt spalati pe creier, ca acces la alte informatii nu au. Cam ca cei din vestul europei, carora li s-a vandut mitul diversitatii ca putere
  • 0 (12 voturi)    
    Globalizarea (Vineri, 9 august 2019, 10:29)

    yol [utilizator]

    Este o etapa ireversibila a evolutiei umane, la fel ca si agricultura.
    Ultimele 2 publicatii ale autorului acestui articol sunt despre esecul europei. Anterior brexitului, viziunea lui despre europa era federalizarea, reintoarcerea la natiuni n-avea niciun rost atunci.
    E trist ca cel mai mare imperiu al civilizatiei umane, care a promovat multiculturalismul si a pus bazele globalizarii, sa ajunga la mana unui dezaxat, sperand sa faca praf aceste valori doar ca sa mai aiba relevanta. Autorul, sugereaza foarte perfid catre sfarsit, ca ar putea fi si conflicte armate... Ce marunt!
  • +3 (7 voturi)    
    Larry Elliott si globalizarea (Vineri, 9 august 2019, 11:54)

    truiad [utilizator]

    Ultimile doua paragrafe, corecte, nu sunt sustinute nicicum de asa-zisa demonstratie-analiza a lui Larry Elliott Se intelege clar doar adversitatea fata de globalizarea economica (si nu numai) de dupa caderea Cortinei de Fier si mai vag, in subsidiar, ca masurile aiuritoare protectioniste luate de Trump au si un rol pozitiv - provoaca necesitatea reformelor !?


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version