Din Ţara Galilor până în Scoţia trecând prin Irlanda de Nord, Brexit până la capăt susţinut de Boris Johnson pune la încercare unitatea Regatului Unit, după cum a constatat singur noul prim-ministru cu ocazia unui turneu marcat săptămâna trecută de reacţii ostile, potrivit La Libre, citat de Rador.
Liderul conservator cu celebra lui chică blondă, care i-a urmat Theresei May pe 24 iulie, s-a dus mai intâi la sfârşitul lunii iulie în nordul Angliei, înainte de a vizita cele trei naţiuni constitutive ale Regatului Unit (Ţara Galilor, Scoţia, Irlanda de Nord).
Obiectivul lui? Să încerce să obţină sprijin pentru strategia sa de ieşire din UE, care prevede un Brexit cu orice preţ pe 31 octombrie, inclusiv cu preţul unei plecări fără un acord încheiat cu Bruxellesul ("no deal"), un scenariu sinonim cu revenirea la formalităţi vamale temute de mediile economice.
Dar avea şi ideea de a transmite un mesaj de unitate într-o ţară profund divizată de la referendumul privind UE din 23 iunie 2016, care a aţâţat problematicile regionale şi a sporit la unii un sentiment de neîncredere faţă de capitala Londra.
"Era absolut previzibil că un Brexit extra-dur va exercita enorme presiuni asupra uniunii (Regatului Unit)", subliniază John Springford, de la think tank-ul european Centre for European Reform.
Sunt mărturie pentru asta huiduielile independentiştilor scoţieni care au punctat deplasarea lui Boris Johnson pe 29 iulie la Edinburgh (pe coasta de nord-est), capitala regiunii nordice a Regatului Unit.
Brexit fără acord şi risc de independenţă a Scoţiei
Aici, mai mult decât în altă parte, Brexit are presă proastă: 62% dintre scoţieni au votat pentru a rămâne în UE în 2016. Şi pentru separatişti, ieşirea din UE este de natură să justifice organizarea unui nou referendum privind independenţa, respinsă în 2014 în proporţie de 55%.
"Ei consideră probabil Brexit cea mai bună şansă a lor de a merge spre independenţă", subliniază David Shiels, de la think tank-ul Open Europe.
"Dacă (Boris Johnson) reuşeşte să impună un Brexit fără acord, probabilitatea ca Scoţia să plece este mult mai mare", susţine John Springford.
Înfocată avocată a unei Scoţii independente, prim-ministrul scoţian, Nicola Sturgeon, speră să organizeze în 2020 o nouă consultare privind autonomia regiunii - cu condiţia ca Boris Johnson să o aprobe, ceea ce pare în acest stadiu foarte improbabil.
Şi presupunând că independenţa va sfârşi prin a fi votată, Edinbourgh va trebui să candideze pentru a intra în UE, un proces lung şi complex.
"Ruleta rusească"
Problematica e diferită în Irlanda de Nord, unde dl Johnson a mers pe 31 iulie, şi ţine de raţiuni istorice.
Însângerată timp de decenii de violenţe între republicanii nationalişti (catolici) şi loialiştii unionişti (protestanţi), regiunea se teme că un "no deal" va însemna refacerea unei frontiere fizice cu Republica Irlanda vecină, membră a UE. Chiar o reaprindere a violenţelor cărora le-a pus capăt în 1998 acordul din "Vinerea Mare".
"Brexitul a ridicat chestiunea fundamentală a pertinenţei şi a durabilităţii împărţirii insulei", a declarat, ca un avertisment, Mary Lou McDonald, şefa Sinn Féin, partidul republican care militează de decenii pentru o Irlandă reunificată.
Dar ca şi în Scoţia, separatiştii sunt confruntaţi cu curente contrare, cum ar fi reticenţa Dublinului de a acoperi deficitul bugetar anual de circa 10 miliarde de lire (11 miliarde de euro) al Irlandei de Nord.
În Ţara Galilor, crescătorii de oi sunt îngrijoraţi de consecinţele unui "no deal" şi se tem ca exporturile lor spre clubul celor 27 să nu sufere efecte negative.
"Încetaţi să jucaţi la ruleta rusească cu acest sector", i-a lansat lui Boris Johnson Helen Roberts, o reponsabilă a National Sheep Association (NSA), care reprezintă interesele crescătorilor.
În opinia lui David Shiels, Brexit va provoca, în mod evident, o "perioadă periculoasă pentru uniunea Regatului Unit".
Dar haosul potenţial al unui "no deal" ar putea să provoace şi un climat de "criză" susceptibil să răcească aspiraţiile independentiste, în Scoţia sau în altă parte.
