Rusia şi Statele Unite îngroapă Tratatul INF. Ameninţarea nucleară revine în Europa. Pare că acest lucru nu nelinişteşte pe nimeni. Încă o săptămână, iar după aceea unul din cele mai importante tratate de dezarmare devine istorie. Dacă nu se va întâmpla o minune, la 2 august va fi anulat Tratatul INF, semnat în 1987 la Washington de către Mihail Gorbaciov şi Ronald Reagan privind interzicerea rachetelor cu rază medie de acţiune – eveniment anunţat de administraţia Trump şi lăsat în voia soartei de guvernul Putin, scrie Die Zeit, citat de Rador.
Nu se va întâmpla nicio minune. Şi din acest motiv începând din vinerea viitoare o parte a lumii va deveni mai nesigură. Începând din ziua respectivă, în SUA şi Rusia va fi din nou permisă staţionarea rachetelor de sol cu o rază de acţiune de 500 până la 1.500 kilometri. În anii '70 şi '80 astfel de rachete cu focos nuclear au intensificat teama faţă de un război nuclear. SS-20 în partea rusă şi Pershing II în cea americană se aflau în Europa faţă în faţă. Timpul de avertizare era doar de câteva minute. Nimeni nu s-ar fi putut realmente apăra împotriva lor. Un coşmar.
Nu există niciun motiv raţional pentru faptul că Rusia a încălcat de mai mulţi ani Tratatul INF, când a testat, produs şi staţionat racheta de croazieră „9M729”. Întrebarea este dacă Statele Unite au făcut suficient pentru a salva tratatul. Dacă, de exemplu, ar fi putut permite Rusiei accesul la bazele antirachetă din România şi Polonia, pentru a demonstra transparenţă şi câştiga încredere; deoarece militarii şi diplomaţii Moscovei prezentau bazele americane antirachetă din estul Europei drept contraargument pentru ca la rândul lor să acuze America de încălcarea Tratatului.
Prea târziu. Tratatul care a desfiinţat o întreagă serie de rachete nucleare este mort şi nu va fi resuscitat. Deşi secretarul general al NATO Jens Stoltenberg promite că „Nu vrem o nouă cursă a înarmărilor”, iar Alianţa „nu are intenţia să producă şi să staţioneze în Europa rachete de sol cu rază medie de acţiune.”
În realitate noua cursă a înarmărilor a început de mult. În ultimii ani ambele părţi s-au înarmat – în funcţie de ce le permiteau literele Tratatului – atât în aer cât şi în apă. „SUA dispune astăzi de peste şapte tipuri de rachete de croazieră de aer şi apă cu rază medie de acţiune, iar Rusia deţine chiar nouă sisteme diferite din această categorie”, scrie Oliver Meier, expert în dezarmare de la Fundaţia pentru Ştiinţă şi Politică din Berlin.
Probabil că lucrurile nu vor rămâne aşa dacă SUA vor răspunde la rachetele ruseşti SSC-8. Ministrul desemnat al apărării Mark Esper a scris Senatului american că „America ar trebui să dezvolte sisteme convenţionale de rachete cu rază medie de acţiune”, deoarece altfel aliaţii Americii s-ar îndoi de determinarea Americii faţă de „certitudinea că prin încălcarea Tratatului INF Rusia nu va obţine un avantaj militar”.
Totuşi nu este vorba exclusiv de SUA şi Rusia. Rachete cu rază medie de acţiune deţin şi China, India, Pakistan, Coreea de Nord, Israel, Iran şi Arabia Saudită. Din perspectiva Rusiei, Tratatul INF a devenit tot mai demodat mai ales din acest motiv. Şi, într-adevăr, în zilele noastre un Tratat multilateral ar fi mai rezonabil, decât cel bilateral încheiat în 1987 între Washington şi Moscova.
De aceea nu este chiar în totalitate eronat dacă Donald Trump vorbeşte despre „viziunea privind o nouă direcţie în privinţa controlului înarmării nucleare”. Trump priveşte mai ales spre China. Numai că chinezii nu vor să ştie nimic despre un tratat care să le limiteze rachetele nucleare. Conform argumentaţiei lor, distanţa faţă de cele două puteri nucleare mondiale, SUA şi Rusia, ar fi prea mare. Şi, într-adevăr, ambele state dispun fiecare de peste 6.000 focoase nucleare, în timp ce China deţine doar 290.
