După alegerile din aprilie, şeful guvernului socialist are încă dificultăţi în a forma o majoritate care să-i permită să fie reînvestit în fruntea ţării. Este vorba despre un blocaj inedit, care nu s-a mai semnalat după căderea dictaturii, potrivit Liberation, citat de Rador.
Oare Pedro Sanchez, fermecătorul lider social-democrat, care s-a apropiat recent de Macron ca susţinător al clubului "europenilor", se va impune din nou? Asta vom afla pe 22 iulie, când el va încerca să primească învestitura în Camera Deputaţilor.
Spaniolii au votat deja de patru ori în acest an: la legislativele din aprilie şi la alegerile municipale, regionale şi europene din mai. Dar este foarte posibil ca, în pofida "plictiselii lor electorale", ei să trebuiască să se prezinte din nou la urne în luna noiembrie, ca să îl aleagă pe şeful guvernului.
Anterior, observatorii crezuseră că Pedro Sanchez va obţine fără prea multe probleme un nou mandat. Or, se pare că acest lucru este departe de a fi sigur. Spania se confruntă cu o paralizie politică cu care nu este obişnuită, întrucât, după căderea dictaturii frachiste, cele două principale formaţiuni politice (Partidul Socialist şi Partidul Popular) şi-au împărţit puterea, dar apariţia a trei noi formaţiuni a bulversat întreaga situaţie: liberalii de centru ai partidului Ciudadanos, stânga radicală a partidului Podemos şi extrema dreaptă din partidul Vox. Cu siguranţă că electoratul este mai bine reprezentat acum în diversitatea sa, dar fragmentarea sufragiului face ca formarea unei majorităţi guvernamentale să fie dificilă.
Marţi şi miercuri, Pedro Sancez şi Pablo Iglesias (liderul partidului Podemos, n. red.) s-au angajat într-un dialog al surzilor. Socialistul este de acord să negocieze "politicile comune" cu Podemos şi să-i propună funcţii influente în administraţie, dar nu se pune problema acordării vreunui minister. Or, în această situaţie, şeful partidului Podemos, deşi în pierdere de viteză electorală (35 de deputaţi în aprilie, fată de 69 în 2015), cere un guvern de coaliţie.
"Sanchez doreşte un executiv monocolor şi un partid unic or, asta ţine de cultura politică a trecutului", a declarat numărul 2 din Podemos, Irene Montero.
În ochii socialiştilor spanioli, formarea unui guvern de coaliţie cu Podemos implică două probleme principale: dacă Pablo Iglesias şi ai săi intră în guvernul lui Pedro Sanchez, o serie de alte formaţiuni ar refuza învestitura (regionaliştii din Canare şi cei navarezi, precum şi naţionaliştii basci din PNV), ceea ce n-ar permite formarea unei majorităţi suficiente.
În al doilea rând, există marele risc ca Podemos să dorească să-şi impună priorităţile socialiste. Pedro Sanchez se teme mai ales că va fi obligat să adopte politici sociale imcompatibile cu exigenţele Bruzxelles-ului, în detrimentul deficitului bugetar", este de părere Enrique Gil Calvo, un profesor de sociologie.
Deci, această paralizie se reflectă atât la scară naţională, cât şi la scară regională. În regiunile Madridului şi Murciei, de această dată, există alte trei partide de dreapta care nu reuşesc să se înţeleagă pentru ca să poată învesti un nou premier. Principalul motiv: chiar dacă, în ultimele luni, Ciudadanos a devenit un partid mai de dreapta, el refuză orice coaliţie cu partidul Vox, de extremă dreaptă. Refuzul acestei alianţe a fost un sfat dat de un oarecare Manuel Valls, ghinionistul candidat la primăria Barcelonei.
