Favorit pentru a deveni noul premier al Regatului Unit este un bărbat alb corpolent, cu păr blond ciufulit, cu o bază de susținători care-l adoră, cu dispreț pentru Europa, cu o viață privată dubioasă și cu o relație laxă cu adevărul și principiile. Există însă și diferențe între Boris Johnson și Donald Trump, dar asemănările au fost cât se poate de remarcate în unele cercuri europene, unde presimțirile rele nu sunt deloc neglijabile, potrivit editorialului New York Times, citat de Rador.

Foto:

Cea mai mare diferență este aceea că dl Johnson, 55 de ani, a avut de-a face cu politica toată viața sa, ca jurnalist, ca parlamentar, ca primar al Londrei și ca secretar de externe. Punctul său forte nu îl constituie nici convingerile conservatoare, nici vreo realizare majoră și nici vreo viziune remarcabilă, ci faptul că deține una dintre cele mai ascuțite limbi din politica britanică.

La fel ca dl Trump cu mesajele lui pe Twitter și perorațiile sale, dl Johnson își delectează admiratorii cu declarații scandaloase pe care ei le iau drept un discurs pe șleau - chiar și atunci când a mers atât de departe încât să-i numească pe africani „puradei” [„piccaninnies”, termen peiorativ nord-american pentru copiii negri - n.trad.] sau să pună opoziția președintelui Barack Obama față de Brexit pe seama unei „antipatii ancestrale” față de Regatul Unit, dat fiind că e fiul unui kenyan.

Cea mai des reprodusă glumă a sa din ultima vreme este una care-i rezumă poziția privitoare la Brexit drept a fi și cu varza unsă și cu slănina în pod. Fapt curios, dl Johnson era inițial indecis în privința părăsirii UE - un articol nepublicat scris de el cu doar câteva zile înainte de a se exprima public în favoarea Brexit-ului cuprindea o argumentație solidă în favoarea rămânerii în UE. Dl Johnson spune că la acea dată n-a făcut altceva decât să-și pună ordine în gânduri.

Și odată ce a făcut-o, dl Johnson a devenit rapid cel mai mare luptător pentru campania „Votați Plecarea”, pornind într-un turneu prin țară cu un autobuz cu etaj inscripționat cu acuzația că Regatul plătește 350 de milioane de lire pe săptămână la bugetul UE. Faptul că acea acuzație era falsă nu l-a deranjat deloc pe dl Johnson. Anterior, el fusese dat afară dintr-un post de reporter pentru că falsificase un citat, iar unul dintre foștii săi colegi jurnaliști a scris cândva despre el că: „Spunea Boris minciuni așa de gogonate/De rămâneau doar ochi și guri căscate.”

Toate acestea au însemnat un excelent joc de teatru politic și l-au poziționat pe dl Johnson cu mari șanse de a-l înfrânge pe secretarul de externe Jeremy Hunt atunci când cei vreo 160.000 de membri ai Partidului Conservator - 70% bărbați, 97% albi, 57 de ani media de vârstă - își vor vota noul lider, care va deveni automat premier, întrucât conservatorii dețin cel mai mare număr de locuri în parlament. Învingătorul va fi anunțat pe 23 iulie, cu scurt timp înainte ca parlamentul să intre în vacanță.

Dl Johnson s-ar mai putea totuși poticni - poziția lui s-a mai șubrezit în urma unei recente altercații intens mediatizate cu partenera sa, Carrie Symonds, soldată cu chemarea poliției de către vecini. Însă cel mai probabil scenariu este acela ca dl Johnson să devină premier cu trei luni înainte de actualul termen-limită de 31 octombrie pentru finalizarea unui acord de separare cu UE și evitarea unui Brexit haotic fără acord.

Și astfel, din nou, un semn de întrebare atârnă deasupra Regatului. Făcându-și campanie printre conservatori, care sunt preponderent pro-Brexit, dl Johnson a vorbit despre renegocierea acordului de retragere al premierului Theresa May, pe care parlamentul l-a respins în trei rânduri, și s-a angajat totodată că, indiferent ce s-ar întâmpla, Brexit se va materializa pe 31 octombrie. „A fi pregătit să procedezi astfel”, scria el marți într-o scrisoare deschisă adresată dlui Hunt, prin care își provoca rivalul să adopte aceeași poziție, „este cea mai bună cale de a-i convinge pe prietenii europeni că suntem serioși la aceste negocieri și de a obține un acord mai bun.”

A forța credulitatea la maxim, asta înseamnă să susții că UE ar fi dispusă să redeschidă negocierile sau că orice set de termeni complet noi pentru părăsirea Uniunii ar putea trece de Parlament - sau că UE va da dovadă de orice fel de simpatie ori răbdare cu dl Johnson, pe care ziarul francez Le Monde l-a numit un „Trump la scară mică”. Iar posibilitatea ca dl Hunt, care a făcut campanie din postura de adult responsabil, să fie capabil să se descurce mai bine este o altă întrebare care nu are încă răspuns.

Răspuns care nu se va mai lăsa așteptat prea mult. Însă, dacă istoria haotică a dezbaterii britanice privitoare la Brexit ne poate da vreun indiciu, oricare va fi acel răspuns, el nu va face decât să aducă următorul set de întrebări frustrante. (traducere Rador)