Imamoglu a primit numeroase voturi şi de la alegătorii AKP-MHP plictisiţi de politicile guvernării din ultimii 17 ani, dezamăgiţi de declaraţiile confuze ale guvernanţilor, în principal Erdoğan, Bahçeli şi Binali Yıldırım, scrie Cumhuriyet, citat de Rador. Alegătorii şi-au făcut datoria, acum e rândul politicienilor, titrează Milliyet. Naţiunea noastră a luat loc încă o dată alături de victimă, scrie și Hurriyet.
CUMHURIYET: A câştigat democraţia turcească
Candidatul CHP (principalul partid de opoziţie din Turcia - n.red.), Ekrem İmamoğlu, a ieşit învingător în urma reluării alegerilor municipale la Istanbul - decizie "lipsită de justeţe" a Înaltei Comisii Electorale, care nu a rezonat în conştiinţa populară. Atitudinea "sinceră şi profundă" pe care a adoptat-o Ekrem İmamoğlu, căruia i-a fost luată şefia Primăriei Istanbul în data de 6 mai, a găsit însă o rezonanţă puternică în conştiinţa populară.
Sprijinul acordat la alegeri de IYI Parti (din cadrul Alianţei Naţionale) şi votul primit de İmamoğlu din partea alegătorilor kurzi au contribuit la victoria acestuia în alegeri. Este la fel de adevărat că İmamoğlu a primit numeroase voturi şi de la alegătorii AKP-MHP (alianţă electorală formată din partidul de guvernare AKP şi aliatul său, fost partid de opoziţie MHP - n.red.) plictisiţi de politicile guvernării din ultimii 17 ani, dezamăgiţi de declaraţiile confuze ale guvernanţilor, în principal Erdoğan, Bahçeli şi Binali Yıldırım, sau zdrobiţi de criza economică.
În lumina tuturor acestor date, la întrebarea "Cine a câştigat alegerile din Istanbul?", putem răspunde "Turcia, democraţia turcească au câştigat". Faptul că toată suflarea Istanbulului şi-a lăsat treburile deoparte şi a dat fuga la urne, că oamenii s-au revărsat din Anatolia în Istanbul, că Alianţa Naţională, avocaţii şi voluntarii au vegheat asupra urnelor deschise pentru popor au făcut să funcţioneze democraţia turcească. Speranţa este o fiinţă pe care nu trebuie să o lăsăm să moară înăuntrul nostru. Prin votul pentru Istanbul, poporul turc a demonstrat că nu şi-a pierdut speranţa. Această speranţă a arătat clar că o persoană tânără şi dinamică a găsit rezonanţă în toate partidele prin discursul şi promisiunile sale.
Ziarul Cumhuriyet a prezentat cititorilor săi în detaliu firul alegerilor din 31 martie şi 23 iunie. Prin intermediul redactorilor şi reporterilor noştri am luat pulsul alegerilor şi am încercat să reflectăm însufleţirea ce a domnit. Alegerile odată încheiate, vom continuă să urmărim ce spun politicienii. Deja, după rezultatele pe care le ştim, vor începe discuţiile legate de organizarea alegerilor anticipate. Odată cu "pierderea Istanbulului" de către Erdoğan, alegerile anticipate ar putea fi propuse cetăţenilor Turciei în 2020. Înfrângerea usturătoare pe care a suferit-o Erdoğan care "a jucat o carte importantă" prin repetarea alegerilor din Istanbul, este o vestitoare a apropierii zilelor în care cărţile vor fi redistribuite în politică. (preluare Rador)
MILLIYET: Alegătorii şi-au făcut datoria, acum e rândul politicienilor
MILLIYET (Turcia), 24 iunie 2019 – Strategia de campanie a candidatului fiecărei alianţe a fost să îşi consolideze prima dată baza proprie de alegători şi apoi să îi atragă la urne pe cei indecişi sau nemulţumiţi. Din acest motiv, au derulat o campanie axată pe marcajul de proximitate (Alegători din provincii apropiate au fost încurajaţi să se întoarcă să voteze la Istanbul - n.red.). Aşa că în perioada alegerilor, pe străzile şi bulevardele Istanbulului s-a intensificat traficul politic. În presă s-a vorbit atât de mult despre alegerile trecute şi cele de acum (alegerile locale din 31 martie au fost reluate la Istanbul - n.red.) încât atmosfera a fost mai degrabă de alegeri generale decât locale. Lăsăm în urmă ziua /alegerilor/ de 23 iunie cu o lecţie de democraţie în adevăratul sens al cuvântului. Fiindcă cetăţenii - în privinţa cărora erau mari semne de întrebare dacă se vor întoarce sau nu din vacanţă - au dat fuga la urne şi au pus punctul pe i. Adică oamenii şi-au lăsat vacanţa şi în mod organizat sau cu propriile mijloace s-au întors la Istanbul pentru a vota şi şi-au demonstrat încrederea şi ataşamentul faţă de democraţie. Acesta este un mesaj extrem de important în ceea ce priveşte sancţionarea unor comportamente antidemocratice precum tentativa de puci din 15 iulie dar şi pentru lumea din Vest, care încearcă să torpileze democraţia din Turcia. Mesajul este cu atât mai important în contextul plictiselii electorale din ultimii ani. Aşa cum îmi spunea un politician experimentat, "Am făcut 10 alegeri în ultimii 10 ani. În ultimii cinci ani, este al şaptelea scrutin. Lumea a obosit de alegeri. Însă conştiinţa publică este puternică. Motivaţia şi interesul oamenilor din stradă trebuie să îşi pună amprenta asupra politicii". De aceea trebuie felicitaţi că au mers la vot şi şi-au făcut datoria cetăţenească...
Trebuie felicitaţi şi candidaţii câştigători sau perdanţi pentru că în general nu au creat tensiuni, nu au încercat să se distrugă unii pe alţii şi au evitat discursurile dure. În plus, după mult timp, au înţeles în sfârşit ce are nevoie populaţia. Politicienii, care până acum au încercat să canalizeze alegătorii prin mesaje politice generale şi prin atitudini politice conjuncturale, au descoperit pe 23 iunie realitatea populaţiei şi au înţeles că trebuie să transmită populaţiei mesaje directe. De aceea, pentru a putea gestiona alegerile din Istanbul, actorii politici au trebuit să ia în seamă toate păturile sociale, toate grupările confesionale, întreaga comunitate cu legăturile ei de familie. Adică politica nu s-a mai adresat la urne doar liderilor ci a încercat să ajungă la cetăţean. Din acest motiv, cel care l-a convins pe cetăţean a câştigat. Mai exact, serviciul în slujba cetăţeanului a preluat puterea.
Pe scurt; după luni de dezbateri politice sterile, s-a deschis un nou capitol pentru ţara noastră. Acum a venit vremea pentru serviciul în slujba cetăţeanului, a ţării, pentru îndeplinirea promisiunilor electorale şi pentru punerea în practică a proiectelor. De astăzi, trebuie să lăsăm în urmă ce a fost pe plan local în politică şi să ne axăm pe marile probleme interne-externe care influenţează în mod direct viitorul Turciei
HÜRRIYET: O semnificaţie mai mare decât alegerile
Era de aşteptat ca Ekrem İmamoğlu să câştige alegerile de la Istanbul însă nu era de aşteptat o diferenţă atât de mare.
Partidul AK (Justiţie şi Dezvoltare, aflat la guvernare şi controlat de preşedintele Erdoğan - n.red.) a obţinut cel mai dureros rezultat de la alegerile din 3 noiembrie 2002. La urne au fost transmise mesaje foarte importante. Au fost transmise mesaje că a fost ceva mai mult decât doar un scrutin pentru Istanbul. A fost o ruptură la fel ca la alegerile locale din 1989 şi 1994. De aceea, liderii, partidele şi candidaţii trebuie să desprindă lecţii importante de pe urma alegerilor din 23 iunie.
1- Să nu uităm că alegerile din 23 iunie au fost repetarea unor alegeri (Alegerile municipale din 31 martie au fost anulate la Istanbul şi s-a decis reluarea lor - n.red.). Poporul nu a putut accepta anularea alegerilor din 31 martie. A considerat-o o lipsă de respect la adresa voinţei sale. Şi-a manifestat la urne nemulţumirea faţă de decizia YSK (Înalta Comisie Electorală - n.red.) de a anula alegerile. Şi de data asta a votat pentru Ekrem İmamoğlu cu o diferenţă de 8%, nu doar de câteva mii de voturi. Aşa că de data asta a vrut să nu mai lase decizia pe seama YSK şi şi-a exprimat preferinţa fără a mai lăsa să fie confiscate rezultatele votului.
2- Anularea alegerilor din 31 martie l-a pus pe Ekrem İmamoğlu în postura de victimă. Naţiunea noastră a luat loc încă o dată alături de victimă. Poporul turc, care nu a acceptat că Erdoğan a fost condamnat la închisoare de Primăria Istanbul pentru că a citit o poezie, l-a făcut preşedinte pe Erdoğan, despre care se spunea că "nu poate fi nici măcar primar". Acum, victima a fost Ekrem İmamoğlu.
Strategia AKP nu a avut succes
3- Binali Yıldırım (candidatul partidului de guvernare AKP - n.red.) a pierdut 3,51 puncte faţă de alegerile din 31 martie iar Ekrem İmamoğlu a câştigat 5,23 procente. 4% dintre cei care l-au votat pe 31 martie pe Binali Yıldırım au decis acum să îi dea votul lui İmamoğlu. În plus, candidatul CHP a reuşit să îi scoată la urne şi să ia votul celor care nu au mers pe 31 martie la vot. Strategia AKP privind atragerea votanţilor "de proximitate", a celor indecişi, a celor nemulţumiţi sau a kurzilor nu a dat roade.
4- AKP a luat legătura cu SP (Saadet Partisi - Partidul Fericirii) pentru a obţine voturi în plus. Saadet Partisi, care la alegerile anterioare a obţinut 1,21% din voturi, a pierdut jumătate din ele acum. Numai că acestea nu s-au dus la Binali Yıldırım ci la Ekrem İmamoğlu.
5- Un alt perdant al acestor alegeri a fost Öcalan (liderul grupării kurde PKK, Abdullah Öcalan, aflat în închisoare - n.red.), în urma scrisorii pe care a publicat-o în ultima săptămâna dinaintea alegerilor. În zonele cu o populaţie kurdă importantă i-au crescut voturile lui Ekrem İmamoğlu.
6- Binali Yıldırım, care a pierdut alegerile, a dovedit maturitate politică şi în prima declaraţie şi-a recunoscut înfrângerea şi şi-a felicitat contracandidatul, Ekrem İmamoğlu. Binali Yıldırım a pierdut alegerile dar a câştigat respect astfel.
7- Dacă pe 23 iunie ar fi fost repetate alegerile şi la nivel de districte, AKP ar fi pierdut primăria în 12 districte.
8- Ekrem İmamoğlu, care a pus o semnătură istorică asupra alegerilor, a avut un discurs al maturităţii şi incluziunii. "Aceasta nu este o victorie, este un nou început", a spus el.
Strategia lui İmamoğlu faţă de Erdoğan
9- În primul discurs susţinut după obţinerea victoriei, İmamoğlu i-a întins preşedintelui Erdoğan o mână către dialog şi consens. I-a transmis "Sunt gata să colaborez cu dumneavoastră. Declar acest lucru în faţa întregului Istanbul". Într-o emisiune în direct, i-a solicitat preşedintelui Erdoğan o întrevedere. "După ce voi fi învestit, vă solicit o întrevedere pentru a vă împărtăşi opiniile mele şi pentru a vă solicita părerea". Fără să piardă timp, Erdoğan a postat o declaraţie pe Twitter în care l-a felicitat pe câştigătorul Ekrem İmamoğlu. A fost o imagine pe care Turcia a dorit să o vadă. Ce bine dacă ar fi fost aşa şi la alegerile din 31 martie.
10- Preşedintele Erdoğan a acceptat la început rezultatele alegerilor din 31 martie. Dar apoi a decis că trebuie anulate alegerile la Istanbul. Este de aşteptat ca Erdoğan să privească la rezultatul alegerilor din 23 iunie şi să îi evalueze pe cei care l-au convins în privinţa anulării alegerilor anterioare.
11- Alegerile din 23 iunie au pus capăt propagandei murdare potrivit căreia "Islamiştii vin la putere prin alegeri dar nu pleacă prin alegeri". La fel cum s-a întâmplat la Ankara pe 31 martie, şi la Istanbul pe 23 iunie administraţia a fost schimbată prin alegeri.
12- Victoria lui İmamoğlu va trasa soarta opoziţiei până în 2023 (an cu alegeri prezidenţiale şi parlamentare - n.red.). Alegătorii au deschis drumul opoziţiei la alegerile locale. I-au transmis opoziţiei mesajul "Dacă ai succes, în 2023 mai evaluăm situaţia". Iar partidului de guvernare AKP i-au transmis că "Deja nu mai reprezinţi o alternativă. Acum s-a născut o alternativă. Renunţă până în 2023".
13- Şi İmamoğlu şi Kılıçdaroğlu (preşedintele CHP, partidul de opoziţie care l-a avut candidat pe İmamoğlu la alegerile locale din Istanbul - n.red.) au cerut alegeri anticipate. Bahçeli însă (preşedintele MHP, partid care a făcut alianţă cu AKP-ul lui Erdoğan şi au pierdut alegerile - n.red.) a spus că "Subiectul alegerilor anticipate este cea mai mare greşeală". Avem în faţă o perioadă de 4,5 ani fără alegeri dar privind la rezultatul de acum, nu aş fi atât de sigur în privinţa acestei perioade. Pentru că aceste rezultate au o semnificaţie mai mare decât doar alegerile. (preluare Rador)
