Poate că Xi Jinping îşi va da acordul, în weekendul viitor, pentru noi măsuri de scădere a dezechilibrului comercial al Chinei în relaţia cu SUA, dându-i lui Donald Trump o modalitate onorabilă de a pune capăt războiului lui comercial, scrie The Guardian citat de Rador.

Donald Trump si Xi JinpingFoto: Wikimedia Commons

Dar Xi nu va accepta să schimbe sistemul economic al Chinei. De ce ar face-o?

Sistemul economic american este focalizat pe maximizarea veniturilor acţionarilor. Şi îşi atinge acest obiectiv: vineri, indicele S&P500 a depăşit un nou record absolut.

Dar de patru decenii, americanii de mijloc nu au mai constatat niciun câştig la veniturile lor ajustate la inflaţie.

Spre deosebire de această situaţie, sistemul economic al Chinei este focalizat pe maximizarea potenţialului Chinei. Şi îşi atinge acest obiectiv. Cu patruzeci de ani în urmă, China era încă înapoiată şi agrară. Astăzi este a doua economie a lumii, patria celei mai mari industrii auto din lume şi a unora din cele mai puternice companii de tehnologie de pe glob. În ultimele patru decenii, sute de milioane de chinezi au fost scoşi din sărăcie.

Cele două sisteme sunt fundamental diferite.

În centrul sistemului american se află cele 500 de mari companii care îşi au sediul central în SUA dar produc, cumpără şi vând mărfuri în lumea întreagă. Jumătate din angajaţii lor sunt non-americani, aflaţi în afara SUA. O treime din acţionarii lor sunt non-americani.

Aceste corporaţii gigantice nu au niciun devotament deosebit faţă de America. Singura lor loialitate şi responsabilitate îi priveşte pe acţionarii lor.

Ele vor face orice este necesar pentru a creşte cât mai mult posibil preţul acţiunilor lor - inclusiv menţinerea salariilor la niveluri scăzute, combaterea sindicatelor, reclasificarea angajaţilor sub formă de contractori independenţi, delocalizarea în orice loc din lume unde piesele sunt cele mai ieftine, transferul profitului lor din lumea întreagă în orice loc de pe planetă unde fiscalitatea este cea mai redusă şi plata unor sume ridicol de mari pentru directorii lor executivi.

Spre deosebire de această situaţie, în centrul economiei Chinei se află companiile de stat care se împrumută de la băncile statului cu dobânzi artificial de mici. Aceste întreprinderi de stat pun în echilibru avantajele şi dezavantajele economiei, cheltuind mai mult când firmele private sunt reticente.

Ele sunt totodată motoare ale creşterii economice, făcând investiţiile intensive de capital de care China are nevoie pentru a prospera, inclusiv investiţii în tehnologiile de vârf.

Principalii planificatori ai Chinei şi companiile sale de stat vor face orice este nevoie atât pentru a îmbunătăţi bunăstarea chinezilor cât şi pentru a deveni cea mai mare şi mai puternică economie a lumii.

Din 1978, economia chineză a crescut în medie cu peste 9% anual. Creşterea a încetinit de curând şi tarifele americane ar putea-o aduce la 6% sau 7%, dar ritmul este încă mai rapid decât al aproape oricărei alte economii a lumii, inclusiv SUA.

Sistemul american se bazează pe taxe, subvenţii şi reglementări pentru a convinge corporaţiile să acţioneze în interesul publicului american. Dar aceste pârghii s-au dovedit slabe în faţa obiectivului suprem al corporaţiilor de maximizare a profitului acţionarilor.

Săptămâna trecută, de exemplu, cel mai mare angajator al Americii, Walmart a anunţat că va concedia 570 de angajaţi deşi a încasat peste 2 miliarde de dolari graţie lui Trump şi reducerilor fiscale pentru corporaţii introduse de republicani. Anul trecut, compania a închis zeci de magazine Sam's Club, lăsând fără un loc de muncă mii de americani.

În acelaşi timp, Walmart a alocat peste 20 de miliarde de dolari pentru răscumpărarea acţiunilor proprii, ceea ce va duce la creşterea venitului directorilor Walmart şi va îmbogăţi investitorii bogaţi dar nu va face nimic pentru economie.

Ar trebui remarcat că Walmart este o companie mondială, care nu se împotriveşte mituirii unor oficialităţi străine pentru a obţine ce vrea. Joi, a acceptat să achite 282 de milioane de dolari pentru reglementarea acuzaţiilor federale de corupţie în străinătate, inclusiv transferarea a peste 500.000 de dolari pentru o intermediară din Brazilia cunoscută drept "vrăjitoarea" pentru abilitatea ei de a face să dispară problemele întâmpinate la obţinerea unor permise de construcţie.

În întreaga economie americană, reducerea fiscală Trump nu a făcut nimic pentru slujbe şi salarii dar a adus beneficii directorilor de corporaţii şi marilor investitori. În loc să reinvestească economiile făcute în propriile lor afaceri, FMI relatează că firmele au folosit fondurile pentru a răscumpăra acţiuni.

Dar staţi puţin. America este o democraţie iar China este o dictatură, nu-i aşa?

Adevărat, dar majoritatea americanilor au o influenţă slabă sau deloc asupra politicii publice - şi acesta este motivul pentru care reducerile fiscale Trump au făcut prea puţin pentru ei. Aceasta este concluzia profesorului Martin Gilens de la Princeton and Benjamin Page of Northwestern, care a analizat 1.799 de probleme de politică aduse în faţa Congresului şi a constatat că "preferinţele americanului de mijloc par a avea un impact minuscul, aproape de zero, nesemnificativ statistic, asupra politicii publice."

În schimb, legislatorii americani răspund solicitărilor persoanelor bogate (de obicei directori de corporaţii şi moguli de pe Wall Street) şi ale marilor corporaţii, cele mai pricepute în sfera lobby-ului şi cu cele mai adânci buzunare pentru a susţine campanii.

Nu daţi vina pe corporaţiile americane. Ele se află în sfera afacerilor pentru a scoate profit şi a-şi maximiza preţul acţiunilor, nu pentru a sluji America.

Dar din cauza dominaţiei pe care o exercită ele asupra politicii americane şi a ataşamentului lor faţă de preţul acţiunilor, iar nu faţă de bunăstarea americanilor, este o nebunie să ne bazăm pe ele pentru a crea locuri de muncă bune pentru americani sau pentru a îmbunătăţi competitivitatea americană.

Nu vreau să spun că ar fi bine să emulăm sistemul economic chinez. Sugerez să nu ne lăudăm prea tare cu sistemul economic american.

În loc să încercăm să determinăm China să se schimbe, ar trebui să micşorăm dominaţia marilor corporaţii americane asupra politicii americane.

Nu China este motivul pentru care jumătate din America nu a primit o creştere salarială de patru decenii. Adevărul este că americanii nu pot prospera într-un sistem condus în mare măsură de marile corporaţii americane, organizat pentru a le creşte preţul acţiunilor proprii dar nu pentru a le creşte standardul de viaţă americanilor.

Autorul articolului, Robert Reich, fost secretar american al Muncii, este profesor de politici publice la University of California din Berkeley şi autorul "Saving Capitalism: For Many, Not the Few" şi "The Common Good". Este de asemenea jurnalist la Guardian US.