Bastet, o cafenea vegan și LGBT-friendly cu mese pe un trotuar din centrul Ierusalimului, este o oază pentru rezidenții atei care vor să se răcorească sâmbăta într-un oraș care aproape încremenește pentru Sabatul evreiesc. Dar o procesiune de bărbați ultra-ortodocși mărșăluiește de fiecare dată în semn de dispreț. „Shabbos!” incantează ei, folosind termenul idiș pentru Sabat. Recent, chelnerițele au ripostat, ridicându-și bluzele și expunându-și sutienele, într-o tentativă de respingere a demonstranților conservatori religioși.

IsraelFoto: Wikipedia

Confruntarea reflectă o tensiune centrală în Israelul modern asupra înseși naturii statului, fondat de sioniști laici, dar cu populație ultrareligioasă care crește în mărime și influență. Tensiunea a ajuns pe primul plan luna trecută, compromițând eforturile perenului prim-ministru Benjamin Netanyahu de a forma un nou guvern și trimțând o națiune șocată la urne pentru a doua oară în acest an. Netanyahu avea nevoie ca două facțiuni în dispută, laică și religioasă, să formeze o majoritate în parlament, dar au rămas blocate în privința legislației care prevede ca ultra-ortodocșii să presteze serviciul militar așa cum o fac ceilalți israeliți.

Partidele ultrareligioase se opun recrutării, pe care o văd ca o tentativă de asimilare a comunităților lor exclusiviste prin aruncarea tinerilor în contact cu viața și valorile laice.

Dar Avigdor Liberman, ultranaționalistul fost ministru al apărării al Israelului, a făcut din rezistența la influența ultra-ortodoxă componenta esențială a mesajului său de atragere a bazei sale politice de imigranți laici de limbă rusă. Cei apropiați lui văd în problema recrutării o componentă a preocupării sale mai largi că o comunitate minoritară primește subvenții pentru bunăstare în timp ce contribuie mai puțin decât ceilalți cetățeni plătitori de taxe.

Ultra-ortodocșii, o denumire generică pentru o comunitate religioasă care include un număr mare de secte, optează pentru separare de societatea israeliană în ansamblu și pentru o viață în care respectarea religiei este de importanță supremă. Influențele exterioare ca filmele, internetul și relațiile cu israelienii laici sunt descurajate, dacă nu chiar interzise.

Dar în fragmentata democrație parlamentară din Israel, partidele politice care-i reprezintă pe ultra-otrodocși au devenit factorii principali de influență în ultimii ani, promovându-și agenda și săpând crevase care sunt așteptate să se adâncească în societatea israeliană.

Dar pentru israelieni ca Klil Lifschitz, o lesbiană de 28 de ani care a deschis Bastet acum doi ani și jumătate cu un personal „super-feminist” în loc să se mute în liberalul Tel Aviv ca majoritatea prietenilor săi, spațiul tot mai restrâns pentru laicitate este o problemă. „Au tot mai multă putere”, spune ea despre ultra-ortodocși. „Cât timp își vor păstra puterea de a forma coaliții și guverne vor putea obține tot ce doresc”.

A fost chiar în timpul unei obișnuite mari demonstrații de luna trecută, organizată de evreii ultra-ortodocși ca protest la ceea ce ei numesc o desacralizare a Sabatului prin organizarea în țară a concursului Eurovision, când personalul cafenelei a decis să-și afișeze poziția. Au spus că vor să-și protejeze clientela și să marcheze un punct ideologic.

„A fost o victorie”, a spus Mira Ibrahim, una din chelnerițe care a ales să se dezbrace, deși a mai spus că sentimentul de triumf a fost diminuat de o intervenție cu mână forte a poliției asupra demonstranților.

Dar chiar dacă personalul de la Bastet a câștigat o mică confruntare, este de așteptat ca bătălia în sens larg să escaladeze. Ultra-ortodocșii, cunoscuți de asemenea drept Haredim, reprezintă numai 12% din populație, dar sunt segmentul cu cea mai mare creștere, femeile născând în medie 6,9 copii. În zilele de început ale statului Israel, ultra-ortodocșii erau oponenți ai mișcării sioniste laice care l-a creat, temându-se că va eradica forma lor de iudaism. Acum își folosesc tot mai mult puterea în parlamentul cu 120 de membri în care au câștigat 16 locuri, pentru a-și promova și apăra interesele. Și nu numai ultra-ortodocșii fac presiuni ca Israelul să fie condus de legea religioasă. Pe 3 iunie, Netanyahu a respins cererea aliatului său politic Bezalel Smotrich – un evreu religios, dar nu ultra-ortodox – ca sistemul juridic din Israel să adere la legea iudaică. „Israelul nu va fi un stat halacha”, a postat pe Twitter Netanyahu, utilizând termenul pentru legea iudaică bazată pe Talmud.

Un stat religios este ceea ce ar vrea să vadă Avraham Menkes, un rabin ultra-ortodox care vede în serviciul militar o amenințare la adresa comunității sale. Servicul național, spune el, este „o oală pentru amestec”, destinată să preia imigranți evrei dintr-un mix de culturi din întreaga lume și să le dea o identitate uniformă. Menkes conduce Comitetul pentru Salvarea Lumii Torah, un grup care conduce protestele împotriva eforturilor de a-i recruta pe membrii săi. A fost închis de 10 ori pentru activismul său. Pe peretele apartamentului său din Ierusalim atârnă o fotografie de la un protest de acum doi ani. Un grup de demonstranți stau așezați pe stradă, îngrămădiți cu spatele la jetul unui tun cu apă. „Sunt și eu pe acolo”, spune Menkes, explicând că se ascunde sub haina costumului său negru, parte a veșmântului tradițional ultra-ortodox.

Problema serviciului militar a devenit acută în 2017, când Curtea Supremă din Israel a decis că scutirile pentru ultra-ortodocși sunt ilegale și a cerut Knessetului să formuleze o lege nouă, mai echitabilă. (Cei mai mulți bărbați din Israel sunt chemați sub arme aproape trei ani, iar femeile doi ani.) Scutirile pentru Haredim dăinuie de la nașterea Isarelului. În 1949, Ben Gourion, fondatorul țării, le-a acordat pentru 400 de studenți yeshiva, din cauză că numeroși erudiți iudaici muriseră în timpul Holocaustului. De atunci, numărul a explodat.

Problema serviciului militar a stârnit mânia unei mari părți din populație, care nu-i vede pe evreii religioși aducânduși contribuția. Numai 50% dintre ultra-ortodocși lucrează; mulți preferă studiul religiei. Guvernul îi susține cu scutiri de taxe și subvenții generoase. „Israelienii care servesc în armată și muncesc din greu pentru existență spun că aceștia sunt paraziți care trăiesc din banii guvernului, iar impozitele noastre merg pentru asta”, spune Carlo Strenger, profesor de filosofie și psihologie la Universitatea Tel Aviv, care a avertizat că Israelul este sfâșiat de astfel de temeri și resentimente. El argumentează că o structură federativă, care ar crea modul în care și ultra-ortodocșii, și cetățenii arabi ai Israelului să trăiască fără a se simți în pericol, ar putea fi răspunsul.

Liberman face o prioritate dintr-un nou proiect de lege care să prevadă cote de recrutare pentru ultra-ortodocși și amenzi pentru școlile de religie care nu le respectă. Aryeh Vishnevetsky, purtător de cuvânt pentru partidul Yisrael Beiteinu al lui Liberman, spune că tratamentul egal este o chestiune de principiu. De aceea, partidul a cerut instanțelor rabinice să abandoneze cerința ca unii imigranți ruși să fie supuși la teste ADN pentru a-și demonstra descendența evreiască. Cei apropiați de Liberman spun că aceste preocupări sunt parte dintr-un scop mai larg de a rezista la cererile ultra-ortodocșilor care invadează viața laică, precum cea de a închide magazinele în timpul Sabatului.

Dar tot ei spun că nu încearcă să schimbe modul în care religia conduce viețile. „Nu vrem să facem din oricine o persoană laică”, spune Vishnevetsky, adăugând că este mai ușor pentru Haredim să găsească de lucru după serviciul militar. Totuși, după spusele lui Menkes, toți tinerii Haredim care sunt recrutați își pierd religia. Cel mai recent a făcut-o nepotul său, care a renunțat la kippah, acoperământul evreiesc pentru cap, după ce a făcut armata. „A plecat în armată ca Haredi; acum spune că a descoperit lumea”.

Haim din Ierusalim, 26 de ani, povestește cum s-a dus în armată împotriva dorințelor familiei sale ultra-ortodoxe. Deși încă poartă kippah neagră și uniforma alb-negru standard Haredim, spune că acum este de fapt ateu și că devenise tot mai laic în gândire încă înainte de a pleca în armată. Adaugă că pentru ultra-ortodocșii care caută un drum de ieșire, aceasta ar fi o cale. „Este o poartă de ieșire din comunitate. Rabinii se tem că oamenii își vor crea legături cu unii din afara comunității. Armata este unul din acele locuri. Acolo se amestecă printre oameni laici”.

În timp ce mulți din afara Israelului văd în conflictul cu palestinienii lupta definitorie a țării, Haim spune că ciocnirea dintre cele două lumi – religioasă și laică – este cea mai importantă și va escalada cu siguranță în viitor, pe măsură ce sporește populația ultra-ortodoxă. El prezice că Israelul va ajunge într-un punct de basculare când echilibrul dintre cele două comunități nu va mai fi sustenabil și evreii laici vor începe să plece din Israel deoarece va deveni restrictiv. „Odată și odată, se va sparge”. (The Washington Post)