Patru persoane şi-au pierdut viaţa duminică în Sudan, unde protestatarii au declanşat o mişcare de nesupunere civică rapid luată ca ţintă de autorităţi, în timp ce intenţionează să menţină presiunea pentru a-i împinge pe generali să predea puterea în mâinile civililor, relatează AFP preluat de Agerpres.
Bilanţul represiunii se ridică în prezent la 118 morţi şi peste 500 de răniţi după violenta acţiune de dispersare, săptămâna trecută, a unei tabere a protestatarilor civili din faţa sediului forţelor armate la Khartoum, potrivit Comitetului Central al Medicilor Sudanezi, apropiat mişcării de protest.
Două din cele patru persoane decedate duminică au fost lovite de gloanţe la Khartoum şi în oraşul învecinat Omdourman, iar celelalte, "bătute şi înjunghiate", au murit la un spital din Omdourman, potrivit surselor medicale.
Aceste persoane sunt victime ale "Consiliului Militar de Tranziţie" şi "miliţiilor" sale, a acuzat comitetul. Manifestanţii acuză Forţele de susţinere rapidă (RSF) de a fi principalii autori ai împrăştierii brutale a protestatarilor instalaţi de la 6 aprilie în faţa cartierului general al armatei de la Khartoum şi ai represiunii care a urmat.
Liderul acestor grupări paramilitare, temutul general Mohamad Hamdan Daglo (zis şi Hamitul), de asemenea numărul doi al Consiliului Militar de Tranziţie (CMT), a afirmat că "nu va permite haosul", la o zi după violenta dispersare a taberei.
Un alt membru al Consiliului Militar a denunţat duminică "practicile nerezonabile" ale mişcării de protest, aruncând asupra acesteia "răspunderea deplină pentru evenimentele regretabile".
"Consiliul a decis să întărească prezenţa forţelor armate, RSF şi a altor forţe regulate pentru revenirea la viaţa normală", a avertizat acest membru al Consiliului, generalul Jamal al-Din Omar, într-un discurs televizat.
Consiliul Militar de Tranziţie a luat puterea în Sudan după înlăturarea de către armată a preşedintelui Omar al-Bashir, la 11 aprilie, ca urmare a unui protest popular mai puţin obişnuit.
Negocierile dintre CMT şi alianţa Declaraţia libertăţii şi forţelor de schimbare au ajuns într-un impas în pofida săptămânilor de negocieri care au avut loc.
Deşi se convenise o perioadă de tranziţie de trei ani înaintea organizării de alegeri şi alcătuirea unui organ legislativ, discuţiile despre cine va avea mai multă influenţă, civilii sau militarii, într-un organism suveran care să conducă ţara în perioada celor trei ani de tranziţie la democraţie s-au blocat.
