Politica americană cu privire la avort este o formă de ură extremistă care echivalează cu torturarea femeilor, a declarat pentru The Guardian adjuncta Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului. Atacul împotriva drepturilor femeilor este o „criză”, organizată și bine finanțată de către grupări extremiste, citează Rador.
„Noi nu am denunțat-o în același fel în care am procedat cu alte forme de ură extremistă, însă aceasta este violență bazată pe gen [sex - n.trad.] împotriva femeilor, nu încape nici o îndoială”, a declarat Kate Gilmore.
„E clar că e tortură - este o privare de dreptul la sănătate”, a avertizat ea, arătând că dintr-un comitet de experți însărcinat cu monitorizarea implementării celor nouă instrumente fundamentale ale ONU pentru drepturile omului fiecare membru „a declarat individual că interzicerea absolută a avortului [...] este împotriva drepturilor omului.”
Gilmore, numită comisar adjunct în 2015, a declarat că interzicerea avortului în unele state americane și tentativele administrației Trump de a elimina anumite formulări din documente internaționale esențiale sunt „profund tulburătoare”.
„Aceasta este o criză. Este o criză direcționată împotriva femeilor”, a declarat ea, avertizând că nu am resimțit-o încă în toată puterea ei.
Gilmore, care a luat cuvântul săptămâna trecută la un eveniment organizat de Guardian pentru a discuta regresul în materie de drepturi reproductive, a declarat că grupurile din opoziție - dintre care cele mai active sunt cele creștin-conservatoare - sunt bine organizate și bine finanțate și ignoră realitățile în urmărirea țelurilor lor ideologice. „Este un asalt asupra adevărului, științei și valorilor și normelor universale”, a afirmat ea.
„Ești îndreptățit la propria ta opinie, dar nu ești îndreptățit la propriile tale realități.”
Dovezile indică faptul că interzicerea avorturilor nu împiedică femeile să facă avort. În schimb, le obligă sa caute metode nesigure. Conform Institutului Guttmacher, între 2010 și 2014 au avut loc estimativ 56 de milioane de avorturi pe an. Dintre acestea, 25 de milioane sunt considerate nesigure, punând în pericol viața femeilor, în special a celor mai sărace.
În țările bogate se estimează că 30 de femei mor la fiecare 100.000 de avorturi nesigure, însă în țările mai sărace cifra crește la 220, a constatat Organizația Mondială a Sănătății. În Africa subsahariană cifra e de 520.
„Trebuie să fim de partea probelor și realităților și în solidaritate cu femeile, și în special cu femeile tinere și cu femeile minoritare care sunt efectiv cu pistolul la tâmplă. Acest lucru nu le afectează pe femeile cu bunăstare materială în același fel ca pe femeile fără resurse, ori pe femeile sănătoase așa cum le afectează pe cele handicapate și pe femeile urbane în modul în care le afectează pe femeile rurale”, a declarat Gilmore.
Ea a declarat că, deși hotărârile comisiei pentru drepturile omului nu au și mecanisme de impunere, ele pot presa guvernele pentru a acționa. „Sistemul drepturilor omului nu are o armată, dar ce știm noi este că multe instanțe naționale urmează acea jurisprudență în propriile lor decizii”, a declarat ea. „Se acumulează un volum legislativ.”
Gilmore a povestit cum a cunoscut o fată de 14 ani din Nicaragua, lucru care, spune ea, nu-i permite să-și piardă concentrarea.
Fata avea doi copii; cel mai mare, de trei ani, era rezultatul violării ei de către un unchi. Nicaragua are o interdicție totală a avorturilor, astfel că fetei nu i s-a permis să-și întrerupă sarcinile. „A fost amenințată pentru că ceruse un avort.”
„Ea mi-a spus povestea ei, și a rămas de atunci cu mine”, a relatat Gilmore. „Ea mi-a spus: «Îți spun ție pentru că oamenii ca tine pot face ceva, astfel încât nici o altă fată să nu mai treacă prin ce-am trecut eu.» Acesta e lucrul pe care-l port pe umeri.”
