Regatul Unit trebuie să-și aleagă un nou premier - și încă repede. Donald Trump poate că a fost ales de doar 46% din 63 de milioane de americani, însă conducătorul britanic va fi ales de numai 124.000 de membri ai ignorantului Partid Conservator. Iar acei membri vor trebui să aleagă între doi candidați selectați în prealabil de cei 314 parlamentari ai partidului lor. Asta aduce a un soi de oligarhie. Dacă ei sunt atât de obsedați de „onorarea referendumului” privind UE, de ce n-am avea un referendum național cu privire la cine ar trebui să fie premier?, se întreabă The Guardian, citat de Rador.
În realitate, guvernarea de către un partid din parlament a funcționat în general bine și merită respect. Faptul că executivul ales al unei țări ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe o majoritate stabilă în Camera Comunelor este un principiu democratic solid, după cum o poate atesta orice observator al organizării învrăjbitoare a Americii.
Problema actuală constă în faptul că acel referendum privitor la UE a distrus respectiva stabilitate. Conservatorii au răsturnat-o pe Theresa May de la putere pentru că a negociat ceea ce ei știau în mințile lor, dacă nu și în inimi, că era singura cale responsabilă de a se avansa, un acord pentru un Brexit blând. Acum au înnebunit. Toți candidații la succesiunea ei promit că sunt capabili să facă porcii să zboare.
Ce va urma nu este clar, din moment ce, atunci când 314 alegători vor reduce un număr de 13 candidați la doi, fiecare târguindu-se cu celălalt pentru o viitoare promovare în funcție, se poate întâmpla orice. Aceasta este natura oligarhiei. Însă cel mai probabil deznodământ este ca Boris Johnson și Michael Gove să le fie oferiți membrilor spre vot, iar Johnson să fie cel ales.
Iar acesta nu va fi în nici un caz și sfârșitul problemei. Dacă Johnson nu-și va atenua credința absurdă într-un Brexit dur ca într-un soi de a doua venire [a lui Iisus pe pământ - n.trad.] - iar el este capabil de orice - va suferi din partea propriei tabere de aceeași lipsă de loialitate pe care și el i-a arătat-o lui May. El nu se va bucura, prin urmare, de încrederea Camerei, care și-a afirmat consecvent refuzul de a contempla un Brexit fără acord.
Acest lucru va însemna niște alegeri generale cumplit de învrăjbitoare, cu parlamentul canonindu-se să pună la cale o nouă amânare a Brexit-ului, ca tactică pe termen scurt. Având în vedere starea în care se regăsesc cele două partide mari, acest lucru va duce la rândul său, cel mai probabil, la un parlament blocat, în care Brexit-ul ar putea foarte bine să cadă cu totul sau să se revină la un al doilea referendum - condiția oricărui târg ce ar putea fi încheiat cu liberal-democrații ori naționaliștii scoțieni.
Toate acestea strigă din toți rărunchii la conservatorii de linie dură că, dacă ei își doresc un Brexit, ar trebui să resusciteze acordul lui May, și încă repede. Plecarea Regatului din UE a fost o alegere democratică. Modalitatea de a pleca a fost lăsată în seama parlamentului, unde se află acum la mila oligarhilor conservatori, care aparent și-au pierdut mințile. Orice adult înțelege că un Brexit blând este unica modalitate realistă de a se merge înainte. Și pare a fi așa din ce în ce mai mult, sau dacă nu, rămânem.
