Începând de mâine, 374 de milioane de europeni sunt gata să participe la cel mai important vot continental care a existat vreodată. În joc, însăși identitatea Uniunii, cu ciocnirea istorică dintre europeni și suveranişti, dintre susținătorii democrației liberale și cei care ar dori în schimb să o desființeze împreună cu instituțiile UE, potrivit La Repubblica, citat de Rador.
Meciul va fi deschis joi de olandezi, care se vor putea prezenta la secţiile de vot începând cu ora 7.30. O jumătate de oră mai târziu se vor deschide şi secţiile de votare ale britancilor, urmaţi de celelalte ţări, până duminică, ziua în care se va vota şi în Italia, ultima ţară care-şi va închide urnele la ora 23.00.
Luni, în zori, vom ști care va fi Europa viitorului și cine vor fi cei 751 de deputați pregătiţi să se stabilească pe 2 iulie la Strasbourg (în caz de Brexit vor ajunge la 705, cu 27 de locuri redistribuite proporțional între partenerii UE: 3 locuri pentru Italia, care ar urca astfel de la 73 la 76). Familiile politice ale continentului se află în cursă, începând cu Partidul Popular European, destinat să piardă voturi comparativ cu anul 2014, dar să se confirme ca partid de majoritate relativă. Centrul moderat, reprezentat în Italia de Forza Italia, este puternic în Germania, unde CDU-ul lui Merkel concurează pentru postul de cel mai important partid din Strasbourg, împotriva Ligii lui Salvini.
Voturile îi vor servi lui Manfred Weber, liderul PPE, pentru a revendica președinția Comisiei Europene, după Juncker. Desigur, cu condiţia ca liderii să îi permită acest lucru, având în vedere că guvernele par a fi pregătite să înfrunte Strasbourgul și să elimine inovația (democratică, dar nu obligatorie) a principalilor candidați ai partidelor politice ai UE care recompensează relația directă cu cetățenii și rolul Parlamentului European. Foarte probabil, pe locul doi se vor plasa socialiștii și democrații (Pse), conduşi de Frans Timmermans, autorul unei campanii electorale strălucite. În centru, Partidul Democrat aspiră la rolul de prim partid. Sunt de așteptat rezultate bune și în Spania, Portugalia și Austria.
A treia forță vor fi liberalii lui Verhofstadt (Alde) uniţi cu cei ai lui Macron și cu Ciudadanos (în Italia + Europa). Va fi pentru prima dată când Ppe și Pse singure nu vor avea majoritatea și pentru a guverna, vor trebui să se alieze cu liberalii. Verzii ar putea fi şi ei cooptați în diverse țări - Germania, Belgia și Suedia - fiind folositori pentru consolidarea frontierei europene în fața opoziției suverane. După care, mai există și ei, valul negru. Conservatorii (CRE) și polonezii lui Kaczynski (în Italia Meloni și Fitto) vor merge puternic în Est, dar vor fi depășiți de suveraniştii (Enf) lui Salvini și Le Pen.
Visul lui este cel de a se alătura verilor euroseptici într-un mare grup naționalist, cu scopul de a tenta PPE să încheie o alianță de extremă dreaptă care să guverneze de la Strasbourg, să împartă pozițiile UE și să desfiinţeze din interior Uniunea şi modelul liberal. Proiect care va depinde de numere, însă acum, visul pare ceva mai complicat din cauza suspendării calului troian Orbàn și a prăbușirii "coaliției pilot" din Austria din cauza Ibiza-gate.
Cel care danseză singur este Di Maio, care în Europa nu a găsit aliați credibili. De asemenea, rămâne de văzut şi ce va face Farage şi cu cine se va alia 'bărbatul Brexit'? Ceea ce este sigur este că urnele vor clarifica dacă frontul europenist va rezista sau dacă Europa va vira spre suveranişti. Și, în consecință, cine vor fi personalitățile chemate să conducă instituțiile UE?
