Regulamentul 2016/679, din 27 aprilie 2016; Decizia Comisiei din 19 iulie 2016; Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii din 26 martie 2019; Rezoluţia Parlamentului din 30 ianuarie 2019. În mod foarte probabil, foarte puţini oameni pot identifica importanţa referinţelor de mai sus. Cu toate acestea, în toate, Uniunea Europeană, prin instituţiile sale a reglementat sau a decis probleme de o importanţă absolută, nu numai pentru viitorul juridic-politic al Uniunii în sine, ci, mai important, pentru viitorul cetăţenilor săi, scrie El Pais, citat de Rador.

HotNews.roFoto: Hotnews

editorial El Pais

Citatele amintesc de probleme profunde: protecţia datelor cu caracter personal, problema cartelului de transport, maturitatea anticipată a proceselor de ipotecare sau poziţia politică a Uniunii în faţa instabilităţii din Venezuela. De foarte mult timp şi dintr-o poziţie de ignoranţă impardonabilă, noi, spaniolii, am omis importanţa reală şi incontestabilă a deciziilor adoptate în cadrul Uniunii. În ciuda faptului că este o ţară calificată drept pro-europeană, relaţia dintre cetăţeni şi Europa a rămas aproape întotdeauna oscilantă, între indiferenţă şi interes parţial în anumite aspecte sectoriale (agricultură, pescuit...).

Cu toate acestea, spre deosebire de alte state din jurul nostru, Spania a ştiut întotdeauna să apere pactul european şi să revendice securitatea pe care ea o oferă tuturor partenerilor. Chiar şi în cele mai grave momente ale crizei din 2008, am ştiut să exprimăm valoarea unităţii, în faţa celor care, cu o iresponsabilitate nepotrivită exigenţelor care marchează aceste timpuri, promovau reduceri teritoriale, economice şi sociale.

Niciodată înainte nu s-au concentrat atâtea evenimente decisive pentru viitorul european, ca în ultimii cinci ani. Sosirea lui Donald Trump la preşedinţia Statelor Unite, Brexit, amploarea prezenţei Chinei pe piețele financiare, noul terorism, sau consolidarea populismului, au pus - din nou- Uniunea Europeană în faţa provocării de a se defini în dublu aspect: intern şi extern. În această definire este în joc sistemul de coexistenţă care de zeci de ani a menţinut pacea într-un teritoriu convulsiv istoric.

Iar în faţa provocării alegerilor pe care trebuie să ni le asumăm, cu siguranţă, mulţi vor recurge la pedepsirea acestui pact social, la descalificarea modelului sau la refuzul aparent (şi eronat) al utilităţii organizaţiei. În această bătălie, adversarii sunt numeroşi. Prin urmare, juriştii, cei care participăm la punerea în aplicare a legilor din oricare plan, şi Legea, trebuie să punem în valoare rezultatele unui sistem - cel european - căruia îi datorăm meritul de nedescris de a salvgarda relaţiile sociale şi economice, în contextul unei populaţii de 508 milioane de locuitori.

Democraţia, libertatea, egalitatea şi statul de drept nu sunt valori fundamentale doar pentru a fi prevăzute în tratate sau în Constituţii. Dimensiunea lor reală, cea care rezistă dincolo de goliciunea pancartelor şi care le acoperă cu legitimitate - în sens strict strict weberian - este aplicarea lor zilnică; silenţioasă, nerecunoscută de cele mai multe ori şi dificil de descoperit între foliile unui dosar sau în ochii unui funcţionar.

Conceptele de transparenţă, abuz sau eficacitate au început să aibă ecou atunci când unii judecători - în Spania, dar şi în alte state membre, cum ar fi România sau Italia - au început să ridice chestiuni legate de obiectul unui proces, la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Protecţia datelor a încetat să fie numai asta atunci când noi, europenii, am pariat pe un model de apărare integrală a demnităţii personale, în faţa provocării internetului şi a noilor tehnologii.

Protecţia competiţiei şi-a atins finalitatea atunci când comportamentul anticoncurenţial al unor companii a fost sancţionat cu amenzi de milioane, cum nu s-a mai văzut înainte. Asta este Legea europeană; dar nu numai asta. Este, mai presus de toate, o manifestare a utilităţii normei în serviciul interesului comun. De la Roma la Bruxelles, trecând prin Luxemburg. În această campanie, nu vor lipsi candidaţii care să spună că "meciul cel mai important se joacă în Europa"; este adevărat, dar având în vedere amploarea provocării cu care ne confruntăm, ar fi mai convenabil să precizăm că, în realitate, nu meciul se joacă în Europa.ci Europa este acest meci. (traducere Rador)