Politica externă a UE nu funcționează. Ori cel puțin asta insinuează nouă state ale blocului, între care Franța, Germania și Spania. Evident, ele nu o spun pe față. Însă este un mesaj clar, deși cifrat, care reiese dintr-un document trimis celorlalte state membre.
Documentul - consultat și de Financial Times - este o tentativă de a da tonul discuțiilor ce vor avea loc la reuniunea de luna viitoare a miniștrilor de externe pe tema politicii externe și de securitate a blocului. Autorii documentului - printre care se mai numără și Olanda, Danemarca, Suedia și Finlanda - argumentează că UE nu și-a „materializat încă potențialul în calitate de actor global”. Ei adaugă că „unitatea [UE] este pusă din ce în ce mai mult la încercare de dinamici atât din interiorul cât și din exteriorul UE”, deși ei insistă totodată că UE este un „actor unit, puternic și credibil pe scena globală”.
Există unele îngrijorări care iau amploare, în condițiile în care UE se luptă cu relații din ce în ce mai complicate cu China, Rusia și SUA. Sunt legate și de o evaluare ce ar trebui făcută odată cu încheierea mandatului actualei Comisii Europene - și cu apropiata aniversare a 10 ani de la avansarea ei la rolul de șef al politicii externe a blocului și de la înființarea serviciului ei diplomatic.
Așa-zisul „non-document” nu are decât o singură pagină, dar - fără a menționa explicit vreun nume - el reflectă mai multe neliniști care nu le dau pace diplomaților UE în privat.
Una dintre ele este aceea că mușchii financiari ai blocului nu se traduc prea des și printr-o mare influență asupra crizelor globale, cu excepția acordului nuclear cu Iranul, acum aflat și el în mare dificultate. O alta este modul în care solidaritatea UE este supusă la tensiune în diverse domenii, de la sancțiunile contra Rusiei până la ambițiile teritoriale ale Beijingului în Marea Chinei de Sud. O a treia e cauzată de faptul că serviciul diplomatic al UE nu s-a coordonat atât de bine pe cât se spera cu munca miniștrilor.
Autorii documentului nu se limitează la „suspecții de serviciu” din nordul și vestul Europei, printre ei numărându-se de data aceasta și România și Cehia. Italia - membru fondator al UE care a adoptat o atitudine mai prietenoasă față de China și Rusia decât alți membri influenți - se remarcă prin absență.
Există un sentiment larg răspândit cum că UE trebuie să aibă o abordare mai consistentă în politica externă. Însă ideile privind modul în care s-ar putea realiza acest lucru - cum ar fi trecerea de la adoptarea deciziilor prin unanimitate la adoptarea lor prin majoritate calificată - nici măcar nu au trecut cu adevărat de un stadiu incipient. În contextul în care rivalitățile dintre marile puteri iau amploare la nivel global, europenii ar putea constata că a trage cu dinții de un statu-quo oricum nesatisfăcător implică chiar și mai multe riscuri. (traducere Rador)
