Deşi Europa, care se confruntă cu creșterea forțelor naționaliste și populiste, se află (probabil) la un punct de cotitură din istoria sa, este încă dificil să discutăm despre viitorul său, despre realizările şi speranțele sale. Dezbaterea dintre cei patru "spitzenkandidaten" (şefi de liste) de la Florența, de joi, 2 mai, a ilustrat această realitate. Această primă confruntare reală dintre Manfred Weber (Partidul Popular European, conservator), Frans Timmermans (social-democrați), Guy Verhofstadt (liberali și democrați) și Ska Keller (Verzi), toți candidații potențiali la președinția Comisiei Europene, au lăsat mulți spectatori nelămuriţi, scrie Le Monde citat de Rador.
Poate pentru că acest tip de confruntare este un pic artificial: cei patru se cunosc extrem de bine, dl Verhofstadt este reprezentantul unui partid european care, de acum încolo, respinge sistemul cu șefi de listă și numai alegătorii țărilor în cauză (Germania pentru dna Keller și dl Weber, Olanda pentru dl Timmermans, partea flamandă a Belgiei pentru domnul Verhofstadt) pot, de fapt, să voteze pentru una din aceste personalități, deoarece principiul listelor transnaționale nu există ... În plus, abundența - și importanța - chestiunilor evocate nu poate admite o discuție de circa 90 de minute, sub recomandarea "să rămânem la generalități sau la niște formule vizând să-şi atingă ţinta".
În orice caz, fiecare reprezentant va fi fidel liniei sale. Dl Weber a apărat compromisul drept "esența proiectului european" și a pledat pentru o abordare "constructivă, optimistă" pentru o Uniune care, spune el, trebuie să fie mândră de realizările sale. Dl Timmermans dorește să se delimiteze de imginea sa de tehnocrat și nu intenționează să fie singurul responsabil pentru bilanțul Comisiei Juncker, unde el a fost numărul 2. El se erijează în adversarul populiștilor și al "societății urii" pe care aceştia o încurajează. Propune, de asemenea, o modificare a modelului economic actual, solicită o politică fiscală viguroasă pentru companiile multinaționale și propune un venit minim generalizat.
Dl Verhofstadt, un federalist convins și nerăbdător să asigure UE un loc în ordinea mondială a "imperiilor", pledează pentru "o adevărată Uniune". Pentru că, în realitate, aceasta nu există cu adevărat astăzi, afirmă el. În 2014, dl Juncker a estimat că "a sa" Comisie ar fi aceea a "ultimei șanse", iar fostul premier belgian adaugă: "Avem la dispoziţie cinci ani pentru ca Europa să își schimbe natura".
Fără surpriză, dna Keller se erijează în purtătoarea de cuvânt a "generaţiei climei" și a tinerilor care, defilând, au pus în prim-planul campaniei problemele dezvoltării durabile și a conservării biodiversităţii. "Asigurarea viabilității planetei este o condiție prealabilă pentru continuarea discutării altor probleme", susţine ea .
Acestea sunt, în orice caz, numeroase, iar jurnalistul britanic responsabil de conducerea discuției a trebuit să depună eforturi pentru a le trece în revistă pe toate: migrația, economia și investițiile, chestiunea climei, democratizarea funcţionării UE, Europa cu mai multe viteze, securitate, politică externă, Brexit etc. Un catalog vast în legătură cu care fiecare participant a încercat, în câteva zeci de secunde, să-și facă auzită muzica, demarcându-se pe cât posibil de partitura vecinului.
Cu privire la migrație, dna Keller a fost singura care a criticat acordul pentru oprirea fluxului de refugiaţi încheiat cu Turcia în 2016. Dl Verhofstadt consideră că UE încă nu dispune de o politică coerentă. În legătură cu primirea refugiaților, domnii Weber și Timmermans au pasat mingea şi au pus în cauză Slovacia pentru prima chestiune şi Ungaria, pentru cea de-a doua, considerând că problema migrației este acum "sub control".
La capitolul priorități economice, dl Weber a vorbit despre necesitatea de a contracara datoriile și deficitele publice, în timp ce dna Keller a denunțat continuarea politicilor de austeritate, iar dl Verhofstadt a susținut necesitatea unei piețe unice pentru piața digitală, de energie și capital. Dl Timmermans consideră esențială "a da o perspectivă" clasei de mijloc, cu durere, a spus el, pentru a vedea întregul proiect european amenințat.
Totuşi, fără să surprindă pe nimeni, cei patru susțin democratizarea instituțiilor și transparența (inclusiv a deciziilor statelor membre în Consiliu, solicită reprezentantul Verzilor).
Dezbaterea privind necesitatea de a permite țărilor care doresc să avanseze mai repede să o facă se învârte în cerc. Între "cercuri distincte", "drum unic cu viteze diferite", "cooperare structurată permanentă" și "o Uniune tot mai integrată" nu vedem ce opțiune ar apărea mâine.
În domeniul securităţii, proiectul unui "FBI european" - care ar fi într-adevăr o versiune îmbunătățită a Europol - ar putea face obiectul unui consens. "Dar atenţie, fără CIA!", a precizat dna Keller. În ceea ce privește vechiul proiect al unei armate europene, acesta este susținut de candidații conservatori și liberali, în timp ce rivalul lor ecologist se întreabă dacă, într-adevăr, la asta visează europenii. La rândul său, dl Timmermans a solicitat evitarea unor "super-promisiuni" și se întreabă cum să se constituie o armată, în timp ce o politică externă comună pare imposibil de definit.
Invitați, în cele din urmă, să enunţe care este "principala lor prioritate pentru anii viitori, cei patru pretendenți nu au surprins mai mult: social şi climatul pentru Verzi; o piață unică finalizată pentru liberali, unitatea indispensabilă a celor 27 (sau 28) pentru conservatori, un alt model economic pentru stânga socialistă. Și, bineînțeles, toți sunt uniți pentru a denunța populiștii. Ceva normal, cu siguranţă.
