Preşedintele american Donald Trump a anunţat, luni, că nicio ţară nu mai poate cumpăra ţiţei iranian începând din data de 2 mai, pentru a "aduce la zero exporturile" Teheranului şi "pentru a priva regimul de principala sa sursă de venit". De fapt, Washingtonul, care sancţionase deja sectorul petrolier iranian începând cu 5 noiembrie 2018, a decis să pună capăt regimului de "scutiri" care încă permitea unui număr de opt ţări (China, India, Turcia, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Italia şi Grecia) să importe ţitei iranian. Decizia americană a adus luni preţul ţiţeiului la cel mai înalt nivel al anului, barilul lui Brent ajungând la 74,28 de dolari, scrie Le Point, citat de Rador.

HotNews.roFoto: Hotnews

Director de cercetare la Institutul de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRIS), unde este specialist în probleme energetice, Francis Perrin analizează într-un interviu acordat pentru "Le Point" consecinţele deciziei Statelor Unite asupra Iranului şi a pieţei mondiale.

Reporter: După terminarea scutirilor, intrăm într-o nouă fază de presiune asupra Teheranului?

Francis Perrin: Aceasta este cu siguranţă o nouă etapă, deoarece opt ţări au beneficiat până acum de o scutire pentru achiziţiile de petrol iraniene: cinci în Asia (China, India, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan ) şi trei în Europa (Grecia, Italia, Turcia). Ori, începând cu 2 mai, aceste scutiri nu vor mai exista.

Reporter: Statele Unite pot reuşi să reducă la neant exporturile iraniene de ţiţei aşa cum afirmă?

Francis Perrin: Acest lucru este departe de a fi atins, dar va exista în mod inevitabil o scădere semnificativă a exporturilor de petrol iraniene. După părerea mea, obiectivul "0 exporturi" este mai mult o expunere politică. Ideea este să îngenuncheze Iranul şi să-l lovească în punctul nevralgic - petrolul -, reducând vânzările acestuia cât mai mult posibil. Dar mă îndoiesc că nimeni nu mai cumpără petrol iranian.

Reporter: Care este efectul acestei decizii asupra economiei iraniene?

Francis Perrin: Această nouă fază este foarte negativă pentru Iran, care şi-a văzut deja exporturile scăzând semnificativ de la retragerea lui Donald Trump din acordul nuclear cu Iranul şi după reinstituirea sancţiunilor extrateritoriale americane. Volumul exporturilor a scăzut de la 2,5 milioane de barili pe zi la aproximativ 1,1 milioane de barili. Este considerabil, mai ales că vânzările de petrol reprezintă 60-70% din exporturile Iranului. Impactul sancţiunilor asupra economiei iraniene, deja foarte important până acum, va fi consolidat.

Reporter: Ţările vizate ar putea refuza să cedeze presiunilor americane?

Francis Perrin: Din cele opt ţări care au beneficiat de scutiri, există puţine care pot rezista sancţiunilor extrateritoriale americane. Taiwanul, Japonia şi Coreea de Sud sunt aliaţi ai Statelor Unite şi le-ar fi greu acestor ţări să-i spună "nu" Washingtonului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Grecia şi Italia. În ceea ce priveşte Turcia (care a anunţat că va continua comerţul cu Teheranul), volumul de petrol pe care îl cumpără din Iran nu este semnificativ. Deci, numai China şi India care, în calitate de mari puteri, ar putea sfida interdicţia Statelor Unite, mai ales Beijingul. China este, în opinia mea, un punct cheie.

Reporter: Este posibil ca marele importator de petrol iranian care este China să nu se supună deciziei americane?

Francis Perrin: Din punctul de vedere al chinezilor, Iranul poate fi considerat ca o carte într-o partidă de poker începută cu Statele Unite. Există interese enorme între cele două ţări, în special pe plan comercial, deoarece Washingtonul impozitează 250 de miliarde de dolari de exporturi chinezeşti către Statele Unite, un lucru îngrijorător pentru Beijing. În acelaşi mod, companiile chineze sunt foarte prezente în Statele Unite. Prin urmare, dacă Beijingul îşi poate permite să spună "nu" Statelor Unite cu privire la petrolul iranian, atunci trebuie să ia în considerare ameninţarea sancţiunilor americane.

Reporter: Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite şi-au exprimat dorinţa de a compensa declinul petrolului iranian pe piaţă. Este realist?

Francis Perrin: Acest anunţ era aşteptat şi este destul de logic. Riadul şi Abu Dhabi împărtăşesc cu Washingtonul obiectivul strategic de slăbire a Iranului, care implică sancţiuni împotriva petrolului său. Prin urmare, aceste două ţări nu pot decât să aprecieze ce face Donald Trump. Dimpotrivă, ele nu prea agreaseră apropierea de Iran pe care o începuse Barack Obama şi care s-a materializat în semnarea acordului asupra nuclearului iranian. Astăzi, Donald Trump face multe pentru a le fi pe plac saudiţilor. În plus, Riadul şi Abu Dhabi dispun de suficiente capacităţi petroliere neutilizate pentru a aduce pe piaţă mari cantităţi de petrol. Deci, există atât dorinţa de a ajuta Statele Unite, cât şi capacitatea de a face acest lucru.

Reporter: Asistăm la o creştere a preţului petrolului. Există un risc de creştere a preţurilor?

Francis Perrin: Preţul barilului de Brent a crescut cu aproape 3% şi a ajuns la 74 dolari, ceea ce a fost inevitabil. Dar există în mod evident o voinţă a Washingtonului de a limita daunele. Scopul este de a convinge piaţa că preţurile nu vor creşte. Pentru a face acest lucru, Statele Unite au indicat că îşi vor creşte producţia, lucru pe care îl fac de altfel de zece ani cu energiile lor neconvenţionale (petrolul de şist). În acest sens, Donald Trump ştie că are sprijinul industriaşilor americani. Washingtonul a mai subliniat că beneficiază şi de acordul Arabiei Saudite şi al Emiratelor Arabe Unite pentru a-şi folosi capacitatea de producţie neutilizată. Petrolurile american şi saudit sunt cele două bijuterii ale coroanei, astfel încât preţurile petrolului să nu crească odată cu prăbuşirea petrolului iranian. (traducere Rador)