Peste numai cinci săptămâni, Marea Britanie va avea un referendum pe tema Brexitului. Va fi sub forma alegerilor pentru Parlamentul European, dar, în realitate, el va fi un pre-referendum sau, dacă vă plac neologismele urâte, un preferendum. Aşadar, acum obiectivul este simplu: să înmulţim la maximum numărul voturilor pentru partidele care sprijină un referndum de confirmare pe tema Brexitului, acordând electoratului britanic posibilitatea de a alege între acceptarea unui Brexit negociat şi rămânerea în UE, potrivit The Guardian, citat de Rador.
Dacă Partidul Laburist se pronunţă clar în favoarea referendumului de confirmare, atunci Partidul Laburist se numără printre aceste partide. Dacă Partidul Laburist nu e destul de clar, atunci ne îndreptăm spre liberal-democraţi, spre partidul Change UK, spre Partidul Verzilor, spre Partidul Naţional Scoţian sau spre Plaid Cymru (un partid din Ţara Galilor, n. red.). Pănă la urmă, ceea ce contează mai mult decât numărul exact de fotolii adjudecate, e faptul că putem spune: "X milioane de oameni au votat pentru partidele proeuropene şi proreferendum, iar numai Y milioane au votat pentru partide hotărât pro-Brexit, precum UKIP, partidullui Nigel Farage, şi Partidul Conservator". Este vital, e crucial să face în aşa fel, încât să nu existe niciun vot pierdut. Fiecare voce va conta.
Există încă şanse mici ca parlamentarii conservatori se fie atât de îngroziţi de Armageddonul electoral ce s-ar crea pentru partidul lor pe 23 mai, încât să se gândească să sprijine acordul Theresei May într-un vot final disperat din parlament, oprind astfel alegerile în ultimul minut, dar această probabilitate e mică şi va fi o şansă de care trebuie să profităm.
Păcat că cele mai decis epartide proeuropene şi proreferendum nu au avut timpul sau voinţa politică de a întocmi o listă unică de candidaţi. Asta s-a întâmplat prin alte părţi, de exemplu, în Polonia, unde o coaliţie pluripartită proeuropeană întocmeşte o formidabilă listă de candidaţi împotriva guvernului său naţionalist-populist, un fel de Farage polonez.
Noul partid Change UK (Schimbarea Regatului Unit) îi reuneşte pe unii dintre cei mai curajoşi şi mai independenţi parlamentari din Marea Britanie (în prezent, ei,se află în parlament ca Grup Independent, Toggers) şi va da probabil câţiva dintre cei mai interesanţi candidaţi pentru alegerile europarlamentare. Asta va stârni interesul presei şi pe cei al alegătorilor, făcânndu-i să contrabalanseze zgomotele produse de partidul lui Farage. Dar Change UK (sau Chukas, după o pălărie purtată de unul dintre liderii săi, Chuka Umunna) nu dispune de vreo maşinărie electorală la nivel naţional sau de "armata de teren" a liberal-democraţilor, astfel încât apariţia sa nu va face decât să reducă şi mai mult votul proeuropean.
V-aţi putea spune că asta nu contează, pentru că este un vot cu reprezentare proporţională. Pentru aceste alegeri, Marea Britanie este împărţită în mai multe regiuni electorale or, cu cât regiunea este mai mică, cu atât mai perturbant îi va fi efectul. E slabă consolarea că o divizare similară se va constata şi între Ukip şi partidele pro-Brexit.
Mai există încă şansa unui vot tactic, cu alegători care să se reunească în spatele celui mai puternic partid proeuropean din regiunea electorală respectivă. Lăsaţi la o parte fotoliile din parlament, fiţi atenţi la voturi. Cum este practic vorba despre un referendum, numai două tipuri de vot contează: voturile "pentru" şi voturile "contra".
De obicei, la alegerile europene prezenţa la urne e slabă. Ultima oară, ea a fost de 35,6% - fără să fie însă cea mai scăzută din UE - asta însemnând că au votat aproximativ 16,5 milioane de oameni. Anul acesta, alegerile europene nu coincid cu alte alegeri care să-i aducă oricum pe oameni la secţiile de votare. Mulţi alegători moderaţi pro-Brexit îşi vor spune că n-are niciun rost să se prezinte la vot de vreme ce ar urma să părăsim UE.
În tot acest timp, mii de jurnalişti, de la noi şi din Europa, abia aşteaptă ca, la o zi după eveniment, să vorbească despre "triumful partidului lui Farage". Prin paşii noştri, prin vocile noastre şi prin voturile noastre, am putea spune o altă poveste.
