În anul 2017, în Italia, 5.058.000 (8,4%) de oameni trăiau în sărăcie absolută. Condițiile minorilor rămân critice: 12,1% dintre aceștia fiind într-o stare de sărăcie absolută. Între 2016 și 2017, sărăcia sau excluziunea socială a scăzut în în Europa, însă continuă să afecteze 22,4% din populație (113 milioane de persoane), scrie Il Sole24ore, citat de Rador.

HotNews.roFoto: Hotnews

În Italia, populația expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială este egală cu 28,9% (aproximativ 17 milioane și 407 mii persoane), în scădere faţă procentul de 30% atins în anul precedent. Datele au fost raportate de Istat, care a publicat al doilea "Raport SDGs 2019. Informații statistice pentru Agenda 2030 din Italia".

Indicatorul sărăciei sau al excluziunii sociale ia în considerare valori diferite și corespunde persoanelor care prezintă cel puțin una din următoarele situații: au venituri care le expun la risc de sărăcie; au mari lipsuri materiale, trăiesc în familii cu o intensitate foarte scăzută a muncii. În Italia, sărăcia din cauza veniturilor mici afectează 20,3% din populație. Această valoare este în mod substanțial stabilă, comparativ cu procentul de 20,6% înregistrat în 2016. 10,1% din populație se află într-o stare de privare materială gravă. Procentul celor care trăiesc în familii cu o intensitate foarte scăzută a muncii este în schimb de 11,8%, în scădere faţă de procentul de 12,8% înregistrat în 2016.

Disparitățile regionale sunt foarte mari, atât în ceea ce priveşte indicatorul privind sărăcia sau excluziunea socială, cât și pentru cele trei măsuri care o compun. Sudul prezintă cele mai mari valori pentru toți cei patru indicatori. Riscul sărăciei sau excluderii sociale afectează 44,4% dintre persoanele care locuiesc în această zonă a țării, în timp ce în nordul ţării, procentul este de 18,8% .

Dacă luăm în considerare angajații care trăiesc în condiții de sărăcie din cauza veniturilor mici, Italia este pe al cincilea loc de la coadă între națiunile UE, cu 12,2% dintre angajați aflaţi la risc de sărăcie în 2017. Cota relativă la nordul Italiei variază de la 4,5 % din 2004 la 6,9% în 2017, cea din Sud, deja foarte ridicată, a crescut de la 19,2% la 22,8%, în timp ce în centrul Italia, procentul s-a dublat (de la 5,9% la 11,2%).