Armata conduce, ca in Algeria sau Egipt // E o constanta in aproape toate tarile arabo-musulmane, armata are un rol-cheie in stabilitatea politica si sociala, rol asumat de obicei mai discret, in spatele unor marionete "civile". E greu sa fie altfel pt ca aceste state au o traditie societala foarte diferita de aceea a tarilor de civlizatie europeana, nu au prea multe experiente democratice, drepturile individuale si colective sunt rareori respectate, populatia este neomogena etnic si lingvistic (baze tribale in multe tari arabe). Sudanul are o populatie de 2 ori mai mare ca a Romaniei, dar un PIB nominal aproape la jumatate fata de al nostru (si nici acela nu e sigur pt ca nu exista acolo vreun echivalent al Comisiei UE care sa controleze atent datele economice raportate). Regimul islamist a esuat in a stabiliza tara, a pierdut partea de sud (locuita de negri crestinati si devenita Sudanul de Sud), s-a confruntat cu revolte si cu o scadere a nivelului de trai (populatia creste mult mai repede decat economia). Pentru a evita miscari secesioniste (cum e cea din Darfur), armata a intervenit, a preluat guvernarea si l-a demis pe presedintele care era la putere de vreo 30 de ani (alta constanta in tarile islamice, tendinta spre dictatura). De remarcat, Sudanul se considera "tara araba si islamica", dar tot evul mediu a fost acolo unul "afro-bizantin", erau regate africane crestine care dominau acele teritorii, cam pana in vremea lui Stefan cel Mare la noi. Invaziile triburilor nomade berbere au impus treptat islamizarea (nu a reusit si in Sud, devenit independent, acolo influenta Etiopiei crestine vecine a fost mai mare). 70% din populatie e apreciata ca fiind "arabizata", restul fiind "non-araba". Sunt sute de grupuri etnice, se vorbesc peste 400 de limbi si dialecte. E un stat f. fragil, e probabil ca secesiunile se vor amplifica pe masura ce populatiile "non-arabe" isi vor mari numarul si/sau ponderea.