Campania electorală în vederea alegerilor europene a demarat în toate ţările, iar grija cea mai mare pare să fie – potrivit celor mai multe sondaje – migraţia. Un sondaj efectuat de European Council of Foreign Relations, în care au fost chestionate 46.000 de persoane din 14 ţări membre UE, a confirmat că subiectul cel mai important din Germania, Danemarca, Austria şi Suedia îl constituie teama de migraţie, scrie Der Standard, citat de Rador.
Însă dorinţa de a închide graniţele în faţa migranţilor legali şi ilegali este cea mai puternică în ţările foste comuniste, demonstrând frica de o invazie a migranţilor, ceea ce nu există. Simpatia faţă de închiderea frontierelor nu constituie doar o consecinţă a retoricii naţionaliste şi a creării unei atmosfere populiste.
De obicei se trece adesea cu vederea că pentru cele mai multe ţări central şi est-europene, emigrarea din propria ţară este mult mai importantă decât imigrarea. O cincime din populaţia României lucrează de exemplu în străinătate, iar trei sferturi din aceşti oameni nu împliniseră încă 35 de ani când au părăsit ţara lor natală. După 1989 Letonia a pierdut 27% din populaţie, Lituania 22,5% şi Bulgaria 23%.
Un număr de 600.000 de maghiari, de trei ori mai mulţi decât numărul refugiaţilor după înăbuşirea revoltei din 1956, au plecat spre Occident – în special în Germania şi Austria – pentru a găsi de lucru. În Bosnia, Serbia, Macedonia şi în special în Albania şi în Kosovo se poate constata o disponibilitate enormă de a emigra.
În locul speranţei de occidentalizare după schimbare a apărut spectrul depopulării. Emigrarea nu se referă doar la asistenţa medicală. Lipsa cadrelor de specialitate se resimte şi în economie. În România, de exemplu, numărul lucrătorilor din construcţii a scăzut de la 800.000 în 1990 la 320.000 în 2018. În ultimii zece ani 3,3 milioane de persoane din Polonia au lucrat periodic în Occident. În plină dezbatere a Brexitului, prim-ministrul polonez Mateusz Morawieczki a făcut un apel la reîntoarcere acasă adresat unui milion de polonezi care trăiesc în Marea Britanie. În orice caz, cea mai mare ţară din Europa Centrală şi de Est constituie o excepţie, deoarece se estimează că un milion şi jumătate de ucraineni sunt angajaţi în Polonia.
După schimbare, majoritatea guvernelor din Europa Centrală şi de Est au luat în calcul apariţia unor crase inegalităţi sociale. Sindicatele erau în general prea slabe pentru a putea duce o luptă pentru echitate socială, a crea un sistem funcţional al impozitelor şi a lua atitudine faţa de corupţia omniprezentă. Potrivit unor estimări credibile, după destrămarea Blocului răsăritean şi-au părăsit patria între 12 – 15 milioane pentru a trăi şi a munci în străinătate, în special în Europa Occidentală.
Consecinţele acestei migraţii a popoarelor abia sesizate de Occidentul suprasaturat influenţează din mai multe puncte de vedere societăţile central- şi est-europene. Plecarea celor tineri, pregătiţi şi creativi a slăbit forţele care acţionau asupra modernizării şi europenizării, ceea ce a înlesnit alimentarea temerilor de imigraţie de către naţionalişti.
1
1
