Alianţa Nord-Atlantică şi-a stabilit serios perspectiva asupra Mării Negre şi se pregăteşte să discute despre cele mai apropiate planuri. În primul rând, trebuie să umple încet zona maritimă cu navele proprii. Şi acolo are grijă să n-o împiedice cu nimic Convenţia de la Montreux, scrie Ria Novosti, citată de Rador.
Miniştrii de Externe ai ţărilor membre ale NATO se pregătesc să sărbătorească viguros cea de-a 70-a aniversare a Alianţei. Dar nu numai în sensul libaţiilor. La începutul lunii aprilie (3-4), la Washington, vor discuta cele mai dureroase aspecte. Extinderea prezenţei militare în Marea Neagră. Se pare că situaţia actuală, atunci când navele NATO intră periodic în zona maritimă, pare a fi inacceptabilă pentru ei. Avem nevoie de mai mult, de mai multe ori avem nevoie pentru ca duşmanul să se teamă. Este clar ce. Şi, curios, în capitala americană, partenerii vor lua în considerare "acţiunile defensive" din Marea Neagră. Ei spun asta corect. Cu referire ritualică necesară la reunificarea Crimeei cu Rusia.
De cine se apără luminaţii „lumii libere”? Sau un mare război deja a început? Ei bine, într-un sens bine-cunoscut, non-militar, desigur, războiul merge înainte. Dar navele de război nu sunt un fel de element hibrid propagandistic de confruntare. Acestea sunt maşinile de moarte. În sensul cel mai direct cu putinţă.
Şi cu ei conducerea NATO intenţionează să inunde zona maritimă "în cel mai indulgent sens"? Nu vă este frică să provocaţi un adevărat conflict? Americanii, desigur, nu sunt atât de mulţi: ei bine, ei vor pierde, dacă se întâmplă ceva, echipamente şi personal în cantităţi limitate. Şi alţii nu se tem? Cei ale căror teritorii se află lângă uşa noastră?
Una este să arunci vorbe din gură, cu acuzaţii şi ameninţări, ca dintr-un corn al abundenţei, şi altceva este să intri în război şi să te lupţi.
Piaţa Smolensk atrage atenţia în mod corect asupra faptului că NATO militarizează activ regiunea Mării Negre, consolidându-şi prezenţa militară în Europa de Est, modernizând infrastructura. Desigur, Moscova ia măsuri de represalii. Nu e bine ceea ce se întâmplă, nu aduce nimic bun.
Cu câţiva ani în urmă, Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a început pur şi simplu să profite de ideea unei creşteri radicale a puterii Alianţei Nord-Atlantice în Marea Neagră. Apoi, el a spus abil că acţiunile celor de la Bruxelles (şi cu Washingtonul în spatele lor) ar avea drept scop prevenirea, mai degrabă, decât provocarea unui eventual conflict cu Rusia. Şi s-a referit la Turcia, România şi Bulgaria, care au acces la mare şi, spun ei, aceste ţări se tem foarte mult de Moscova. În plus, adepţii acestui concept au exclamat că NATO ar trebui să împiedice Moscova să transforme Marea Neagră într-un "lac rusesc". O absurditate, dacă ne gândim şi pornim de la baza unei lungi istorii. Beneficiarul nepoftit a înghiţit deja.
Acum, din punctul de vedere al Vestului şi al cântăreţilor lui din Europa de Est, ar fi frumos să anulăm Convenţia de la Montreux. Ei spun că documentul este depăşit, s-a consumat, este timpul să-l anuleze. Însă nu este depăşită Convenţia, ci a devenit extrem de incomodă pentru NATO. Contractul precizează că: navele de război străine, altele decât cele ale statelor de la Marea Neagră, au dreptul să se afle în apele Mării Negre timp de cel mult 21 de zile. Şi le limitează tonajul. Fără convenţie, Alianţa Nord-Atlantică va trimite imediat un mare grup de crucişătoare şi distrugătoare pe ţărmurile Crimeii. Şi încă nu se ştie ce ar însemna aceste exerciţii.
Dar asta nu e tot. Chiar şi pofta vine mâncând. În pachetul cu Marea Neagră, Occidentul doreşte să rezolve "problema" Mării Azov. Vestul este pur şi simplu enervat că este recunoscut ca un lac interior situat între Rusia şi Ucraina. Toate rezoluţiile sunt adoptate în acest sens şi se vorbeşte cu voce tare. Desigur, sensul este anti-rusesc. În timp ce rezoluţiile creează numai fundalul, vectorul este clar. Se construieşte o altă ameninţare, inacceptabilă pentru Rusia.
Acest lucru se întâmpla în anii sovietici şi a fost numit "maşinaţiunile armatei occidentale" şi ale forţelor politice, care stau în spatele ei. Cuvintele sunt arhaice, ridicole prin semnificaţiile de azi, ridiculizate de un milion de ori. Dar conţinutul lor s-a păstrat.
0
3
