Rezistența pasivă este arta de a crea impresia că faci ceva, împiedicând concomitent orice altă acțiune. Este o deprindere esențială în politică și birocrație.
Manfred Weber, președintele Partidului Popular European (PPE) și principalul lui candidat la alegerile pentru Parlamentul European (PE), a folosit cu aplomb rezistența pasivă atunci când a recomandat înființarea unei noi comisii de experți care să se ocupe de riscurile la adresa statului de drept și democrației în Europa. În paralel, Belgia și Germania propuseseră mecanisme de evaluare de către egali, prin care statele UE s-ar evalua reciproc în privința statului de drept, o idee cu o probabilitate mai ridicată de a da un rezultat concret, potrivit EUObserver, citat de Rador.
Propunerea lui Weber este un exemplu clasic de rezistență pasivă, prin aceea că face într-atât de dificilă soluția problemei încât e sigur că nu va fi implementată niciodată.
El propune constituirea unui comitet de foști judecători cu un mandat de a investiga acuzații legate de statul de drept și de corupție din toate statele membre. Ei ar putea ulterior deschide dosare la Curtea Europeană a Judecătorilor (sic!) pentru violarea normelor UE.
În consecință, acești judecători ar urma să acționeze mai degrabă ca niște procurori, iar mandatul lor s-ar suprapune parțial peste cel al organului anticorupție al UE, OLAF. O instituție cu o asemenea putere ar necesita modificarea Tratatului UE, ceea ce înseamnă că toate statele membre vor trebui să fie de acord - în mod evident o idee iluzorie în acest moment.
Soluția nu are nici o șansă de a fi adoptată.
Celălalt element al rezistenței pasive îl putem regăsi în supoziția implicită a lui Weber cum că se cunoaște prea puțin despre problemele statului de drept și, în consecință, este necesar un nou organ.
Atunci când vrei să eviți rezolvarea unei probleme, trebuie să insiști că acea problemă nu este bine înțeleasă.
Dar se cunoaște suficient despre problemele democrației în statele membre UE. Există deja un organ independent de experți compus din specialiști juriști, Comisia de la Veneția a Consiliului Europei, care a analizat și identificat numeroasele amenințări la adresa democrației și statului de drept din statele UE.
Încă de când Fidesz a adoptat prin surprindere o nouă constituție în Ungaria în 2011 (fără vreun referendum), Comisia de la Veneția a examinat 17 acte legislative, producând o analiză juridică de 362 de pagini conținând o argumentație densă, mare parte a ei critică la adresa erodării statului de drept și avertizând cu privire la ea.
Și nu e singura. PE, Comisia, CJE, în diverse rapoarte și decizii au abordat problemele statului de drept, pentru a nu mai pomeni de numeroasele rapoarte ale ONG-urilor.
Marea întrebare a fost dintotdeauna: cine trebuie să acționeze în asemenea chestiuni? Politicienii precum Weber argumentează că acestea sunt probleme juridice ce nu pot fi rezolvate politic.
Mulți juriști argumentează contrariul. În realitate, politica și dreptul deopotrivă au un rol de jucat.
Guvernul Ungariei a demantelat instituțiile statului de drept și garanțiile democratice ziua în amiaza mare. Acest aspect ar fi putut fi foarte bine îndreptat de PPE-ul lui Weber acum doi ani, însă el a ezitat atunci.
Weber nu pomenește nimic de faptul că instituțiile UE au început deja să acționeze pentru combaterea acestor probleme, și nu numai prin intermediul Articolului 7.
La CEJ e pe rol un caz contra reformelor judiciare din Polonia. PE a propus legi care vor permite reducerea sau anularea fondurilor UE în cazuri de deficit de stat de drept într-un stat membru.
Aceste măsuri aplicabile ar trebui să fie susținute, în loc de a te întoarce la planșa de proiectare pentru a concepe scheme iluzorii.
Propunere mai bună
Propunerea belgiano-germană abordează mai bine problema.
Guvernele ungar, polonez și român pretind că sunt vizate pe nedrept de diverse inițiative UE. Propunerea răspunde acestei obiecții, avansând un mecanism de evaluare de către egali prin care toate statele membre discută situația statului de drept dintr-unul dintre ele.
Un asemenea mecanism ar fi util pentru a se promova astfel de întrebări esențiale până la nivelul de obiect al atenției permanente a statelor din Consiliu. Democrația și statul de drept sunt „sistemul de operare” al UE.
De exemplu, Mandatul European de Arestare nu mai funcționează dacă judecătorii dintr-un stat membru nu mai sunt independenți. Procesul legislativ european nu mai funcționează dacă statele membre, care co-legiferează în Consiliu, nu au toate alegeri democratice.
Totuși, propunerea belgiano-germană vine asociată cu riscul adăugării unui nou strat birocratic ce nu va avea un impact mai amplu. După cum am argumentat în raportul Friedrich-Ebert-Stiftung, un mecanism de evaluare ar trebui să audieze ce are de spus fiecare parte interesată relevantă din fiecare stat membru - cum ar fi guvernul, opoziția, presa, societatea civilă - cu privire la principalele lor preocupări.
Rezultatele unor asemenea evaluări de către egali nu ar trebui să dispară în sertarele birocrației Consiliului, ci ar trebui discutate de parlamentul fiecărui stat membru și de către PE.
Atacurile la adresa democrației și statului de drept constituie probleme în egală măsură politice și juridice și trebuie abordate la ambele niveluri.
Articol de Michael Meyer-Resende, director executiv al Democracy Reporting International, un ONG din Berlin; fost membru în grupul de experți al Friedrich-Ebert Foundation privind statul de drept în Europa
