De câţiva ani, cei mai critici analişti americani şi occidentali ai Chinei de Vest susţin că, în spatele Drumului Mătăsii, s-ar ascunde o capcană: cea a datoriilor. Potrivit majorităţii criticilor inițiativei Chinei, gigantul asiatic ar fi creat o strategie ''do ut'' cu scopul de a cuceri gradual țările în care investește. Practic, s-ar întâmpla următorul lucru: China oferă mai întâi perspective de creștere legate de dezvoltarea infrastructurii, iar apoi, odată ce statul în care s-a investit se îndatorează pentru a susţine "operele" companiilor chinezeşti, Beijingul oferă împrumuturi pentru a acoperi cheltuielile. Iar criticii Drumului Mătăsii susţin că aici, în acest moment de tranziție între cererile de bani și oferta de împrumuturi, se află de fapt capcana, potrivit Il Gornale, citat de Rador.

Sediul AIIBFoto: http://www.aiib.org/

Criticile împotriva tacticii Chinei privesc acum şi Italia. Iar afirmaţiile făcute de "Financial Times", privind posibilitatea ca Italia să ia în consideraţie acceptarea unor eventuale împrumuturi de la Banca de Dezvoltare pentru Investiții în Infrastructură din Asia (AIIb, acronimul în limba engleză) merg în această direcție. Din moment ce acesta este instrumentul financiar cu care guvernul chinez susține mai multe proiecte din New Silk Road (Noul Drum al Mătăsii), pericolul este ca şi Roma să cadă în această capcană.

Cotidianul londonez a dezvăluit că eventuala implicare a AIIB ar putea placa preocupările Uniunii Europene, deoarece Banca de Investiții din Asia împrumută fonduri în conformitate cu standardele internaționale. Din acest motiv, un funcţionar european a declarat că „fără implicarea acestei bănci, ar fi greu ca Drumul Mătăsii să înceapă într-o țară-cheie a Uniunii.“ De fapt, până în prezent, majoritatea împrumuturilor pentru infrastructuri provin de la China Development Bank și de la Export-Import Bank of China, două instituţii care lucrează numai bilateral și, prin urmare, nu garantează respectarea reglementărilor UE, aşa cum cere Bruxellesul în ultimele săptămâni.

În tot acest timp a început să circule o traducere neoficială a memorandumului pe care ar trebui să-l semneze Italia și China. Iar la punctul 1 din paragraful 2 al textului se afirmă că „părțile vor lucra împreună cu Banca de Investiții pentru Infrastructuri din Asia (AIIb) pentru a facilita conectivitatea în conformitate cu obiectivele și funcțiile Băncii.“ În esență, pare să se confirme o implicare a Băncii de Investiții din China în ceea ce privește proiectul, ca parte a One Belt Road One.

Problema este că, aşa cum a subliniat şi "Startmagazine", acest lucru nu ar putea placa nici dubiile privind posibila cădere în „capcana datoriilor“, şi nici criticile privind implicarea Italiei în Noul Drum al Mătăsii. Iar motivul trebuie căutat în conducerea Băncii, din moment ce „votul Chinei, reprezintă de fapt, 27% din total.“ În esență, continuă publicaţia, "acest lucru îi conferă un drept de veto de facto asupra tuturor deciziilor-cheie, de la numirea președintelui, la repartizarea încasărilor şi până la aprobarea finanțărilor din afara continentului asiatic. Cu un capital de 2,57 miliarde de dolari, egal a 2,7% din total, Italia ocupă un loc proeminent în Bancă, însă comparativ cu Beijingul, este o cantitate neglijabilă, o rămurică în vânt''.

Preocupări care au ecou şi în partea americană, având în vedere că Statele Unite consideră AIIb un fel de echivalent al Fondului Monetar Internațional și al celor mai importante instituții internaționale de origine occidentală. De fapt, la Washington se spune că ceea ce se întâmplă nu este nimic mai mult decât construirea unui sistem de servicii bancare și de investiții alternativ celui occidental și cu care China nu vrea doar să investească, ci şi să controleze lumea. Iar în acest sens apare schema cunoscută drept „capcana datoriilor“.

Care, potrivit strategilor occidentali, nu se aplică numai pentru celelalte două bănci din China, ci şi pentru același AIIb, respectând legislația europeană. Un risc pe care Giulio Sapelli l-a numit „imperialismul datoriilor'' în publicaţia ''Formiche'', o provocare geopolitică care implică Orientul şi Occidentul, potrivit Il Gornale, citat de Rador.