În cursul războiului rece existau un bloc „estic” şi un bloc „vestic”, iar ţările erau definite în funcţie de apropierea lor de Washington sau Moscova. Acum, la 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, tensiunile în creştere dintre SUA şi China refac o linie de diviziune geopolitică. Iar de la ţări se aşteaptă din ce în ce mai mult să clarifice dacă sunt alături de Washington sau de Beijing, potrivit Financial Times, citat de Rador.
Cel mai nou exemplu în acest sens a venit săptămâna trecută, cu vestea că Italia e pe punctul de a deveni prima ţară G7 care va semna un memorandum de înţelegere pentru aprobarea unui gigantic proiect de infrastructură al Chinei, cunoscut drept Iniţiativa Centură şi Drum (BRI). Nu au trecut decât câteva ore până când purtătorul de cuvânt al Casei Albe a criticat BRI ca fiind „făcut de China, pentru China” şi a declarat că el nu-i va aduce nici un beneficiu Italiei. Ministerul chinez de externe a contraatacat, amintindu-le americanilor că Italia este o ţară independentă. Preşedintele Xi Jinping plănuieşte luna aceasta o vizită în Italia pentru a pecetlui înţelegerea.
Această bătălie purtată pentru Italia evidenţiază faptul că rivalitatea SUA-China este acum globală. Forţa economică şi politică a Chinei ajunge mult dincolo de vecinătatea ei asiatică, întinzându-se adânc în America Latină şi Europa de Vest, regiuni considerate cândva ca fiind părţi naturale ale sferei de influenţă americane.
Lupta sino-americană este totodată din ce în ce mai făţişă. Decizia administraţiei Trump de a porni un război comercial cu China a pus capăt epocii în care ambele părţi puteau insista că investiţiile şi comerţul constituie un teritoriu neutru, care poate fi ţinut separat de rivalitatea strategică. În acelaşi timp, pura ambiţie pe care o denotă BRI a alimentat temerile de la Washington privind intrarea Chinei într-o nouă etapă a ascensiunii ei spre statutul de mare putere. Dacă BRI va avea succes, el va lega întreaga masă terestră eurasiatică mult mai strâns de China, cu potenţialul de a submina relevanţa legăturilor transatlantice.
La Washington, marile proiecte chinezeşti de investiţii sunt acum scanate în mod automat pentru depistarea implicaţiilor strategice. Faptul că firmele chinezeşti investesc masiv în porturi din întreaga lume este văzut prin prisma unei rivalităţi navale în curs de afirmare cu SUA. Iar expansiunea internaţională a Huawei, compania chinezească de telecomunicaţii, a devenit parte a unei lupte mai generale legate de supremaţia şi spionajul tehnologic. Unii oficiali americani şi-au petrecut ultimele luni implorându-i pe aliaţii SUA să nu permită administrarea reţelelor 5G de către Huawei, argumentând că aşa ceva ar constitui un risc intolerabil la adresa securităţii.
Mai mulţi aliaţi-cheie ai SUA, inclusiv Japonia şi Australia, au adoptat deja poziţia americană cu privire la Huawei. Însă alţii, precum Regatul Unit, încă se mai gândesc la chestiune. Dacă britanicii vor primi Huawei, atunci ei îşi vor fi asumat un risc de securitate care le poate afecta preţuitele aranjamente cu SUA de schimb de informaţii între serviciile secrete. Dar dacă vor bloca Huawei, speranţele britanice privind o creştere a volumului de comerţ şi investiţii dinspre China după Brexit vor fi în pericol.
Poate fi foarte neplăcut să rămâi prins la mijloc între Washington şi Beijing. După ce Canada s-a supus unei cereri de extrădare şi l-a arestat pe Meng Wanzhou, director financiar la Huawei, răspunsul Chinei a fost feroce. În doar câteva zile, cetăţeni canadieni au fost arestaţi în China, iar directorii canadieni se tem acum să mai meargă acolo. Similar, când Coreea de Sud a acceptat să instaleze un sistem american anti-rachetă numit THAAD, turiştilor chinezi li s-a dispus să nu mai meargă în Coreea de Sud, iar magazinele din China deţinute de Lotte, o companie sud-coreeană de comerţ cu amănuntul, au fost închise în urma unor „inspecţii de siguranţă”.
Faptul că China este din ce în ce mai dispusă să pună direct presiune pe aliaţi care au tratate cu SUA atestă consolidarea încrederii de sine a Beijingului. Acest lucru, la rândul său, indică o cotitură în materie de iscusinţă economică. Atunci când state aflat de-a lungul BRI deliberează dacă să accepte pachetele de infrastructură ale Beijingului, aproape niciodată nu există şi o contra-ofertă din partea SUA de luat în calcul. Şi nici vreo firmă americană în măsură să ofere o alternativă la tehnologia 5G a Huawei nu există încă.
În bătălia cu China pentru influenţă, atuul SUA este mai frecvent securitatea, iar nu comerţul. O serie de ţări, între care Japonia, Coreea de Sud, Germania şi Australia, fac în prezent mai mult comerţ cu China decât fac cu SUA. Însă, pentru protecţie militară, toate privesc spre America.
SUA şi-ar putea submina acest avantaj al securităţii dacă preşedintele Donald Trump îşi va pune în aplicare aparenta dorinţă de a-i taxa pe aliaţi pentru protecţia americană. Însă pe moment China nu se ocupă cu oferirea de garanţii de securitate. Drept urmare, cele două blocuri care încep să se prefigureze la nivel global este improbabil să se bazeze pe alianţe militare rivale, cum se întâmpla pe vremea războiului rece, când Pactul de la Varşovia înfrunta NATO.
În schimb, tehnologia este cea care ar putea deveni fundamentul acestei noi scindări globale. China a interzis încă de multă vreme Google şi Facebook. SUA se chinuie acum să blocheze Huawei. Cum îngrijorările în privinţa transferului transfrontalier de date se înmulţesc, ţările ar putea ajunge sub o presiune în creştere de a opta fie pentru universul tehnologic american, fie pentru versiunea chinezească - iar ele ar putea descoperi că aceste două opţiuni devin din ce în ce mai izolate una de alta.
Însă o diviziune pornită de la tehnologie nu s-ar limita doar la acest domeniu. Datele şi comunicarea sunt acum fundamentale pentru aproape toate formele de activităţi de afaceri şi militare.
Epoca celor două blocuri ale războiului rece a fost înlocuită de o eră a globalizării. Acum globalizarea însăşi ar putea fi ameninţată de reapariţia unei lumi formate din două blocuri.
