Summitul de la Hanoi s-a încheiat cu un dezacord. Este vorba de cea mai importantă înfrângere diplomatică suferită de Trump de când este la Casa Albă, scrie Le Monde, citat de Rador.
Donald Trump a plecat de la Hanoi cu mâinile goale, joi, 28 februarie. Președintele Statelor Unite sperase să întrețină și să accentueze dinamica lansată în urmă cu opt luni la Singapore, la prima întâlnire cu Kim Jong-un. Această speranță s-a transformat în dezamăgire. Negocierile începute în ajun, pe care cei doi lideri le-au pus în scenă cu multe semne de înțelegere și optimism, s-au gripat înaintea dejunului bilateral la care trebuiau să ia parte cele două delegații. Înainte, oficialul nord-coreean s-a simțit suficient de încrezător pentru a răspunde pentru prima dată la întrebări puse de jurnaliști americani. Un semn înșelător, care masca o divergență de fond.
Donald Trump și-a devansat conferința de presă pe care trebuia s-o țină înaintea plecării la Washington, în vreme ce Casa Albă constata eșecul summitului. Purtătoarea de cuvânt a președintelui, Sarah Sanders, a dat asigurări că nu au fost întrerupte contactele, că summitul a fost ocazia unor întâlniri “foarte bune și constructive” și că cele două echipe au stabilit să se reîntâlnească “în viitor”. Un rezultat jalnic în comparație cu așteptările suscitate de președintele Statelor Unite.
Eșecul de la Hanoi constituie cea mai importantă înfrângere suferită de Donald Trump pe scena internațională de la venirea sa la Casa Albă. A luat pe toată lumea prin surprindere decizând să se întâlnească cu Kim Jong-un, cu un an în urmă, pentru a încorona un proces de dezescaladare după luni de tensiune alimentată de înmulțirea testelor nucleare și balistice nord-coreene și de retorica agresivă a președintelui Statelor Unite.
Această inițiativa îndrăzneață a fost primită cu un foarte mare scepticism de către experți. Ei au fost confirmați în rezerva lor de comunicatul comun de la Singapore, destul de vag pentru a alimenta divergențele privind definirea denuclearizarii – obiectivul oficial al administrației americane pentru Coreea de Nord, dar pe care Phenianul dorește să-l extindă la toată peninsula. Eșecul de la Hanoi le validează pesimismul.
”Una din acele ocazii”
În timpul conferinței de presă, Donald Trump a dat asigurări că blocajul constatat joi nu amenință cu nimic excelentele sale relații cu Kim Jong-un, de care s-a despărțit rămânând, potrivit lui, în termeni buni. El a explicat, dând asigurări că interlocutorul lui a rămas neclintit pe cererea de ridicare a sancțiunilor fără precedent adoptate în urma înmulțirii testelor nord-coreene și din care a făcut o prioritate.
“Era în legătură cu sancțiunile”, a spus președintele american. “În mare, ei voiau ca sancțiunile să fie ridicate în întregime și noi nu puteam s-o facem. Ei erau dispuși să desemneze [pentru distrugere] o mare parte a zonelor [locațiilor nucleare] pe care le doream noi, dar noi nu puteam să renunțăm în schimb la toate sancțiunile”. “Noi aveam câteva opțiuni, dar în acel moment, am decis să nu jucăm niciuna din aceste opțiuni”, a declarat dl Trump. El a adăugat: “Uneori, trebuie să părăsești [negocierile] și era una din acele ocazii”.
În mesajul său de Anul Nou, în ianuarie, Kim Jong-un avertizase totuși arătând că “dacă Statele Unite (..) nu-și modifică nici sancțiunile, nici presiunea (…) am putea fi constrânși să explorăm o nouă cale pentru apărarea suveranității țării noastre și a intereselor supreme ale statului nostru”. Directorul de afaceri economice al țării, O Su-yong, a venit la Hanoi. Washingtonul, de partea sa, a dat asigurări că nu va renunța la pârghia sancțiunilor.
”Nu sunt grăbit”
Conștient de dificultatea dosarului nuclear, Donald Trump precizase că “nu este grăbit” să reușească. Printre căile posibile pentru un acord la Hanoi figurau de altfel opțiuni anexe. S-a vorbit despre o declarație de pace care ar lăsa neschimbat sistemul de armistițiu existent, dar ar deschide calea spre un viitor tratat de pace. Cele două părți s-ar fi putut înțelege pe deschiderea unor birouri de legătură, de facto ambasade, în fiecare țară. Întrebat despre acest subiect, Kim Jong-un a asigurat joi că un birou american la Phenian ar fi “binevenit”.
A fost vorba și de o declarație formală de oprire a testelor cu rachete. O garanție pentru Washington, ținând cont de starea programului de rachete intercontinentale nord-coreene. Dezafectarea centralei de la Yongbyon, după închiderea poligonului de teste nucleare de la Punggye-ri, în mai 2018, a fost de asemenea adusă în discuție după cum au confirmat Donald Trump și secretarul de stat Mike Pompeo. Dar niciuna din aceste cai nu aputut fi urmată până la capăt.
Pentru un președinte care nu încetează să se prezinte ca un campion al negocierilor, înfrângerea de la Hanoi este cu atât mai usturătoare cu cât survine după cea suferită în proiectul lui de “zid” la frontiera cu Mexicul. Această serie de eșecuri dovedește că talentul pe care și-l revendică în afaceri imobiliare este de mică utilitate, după cum se vede, în afacerile statului. Deja criticat de Congres, inclusiv de unii republicani, pentru gestionarea dosarului saudit și retragerea unilaterală din Siria, Donald Trump întră și mai mult în defensivă.
Credit știrbit
Timpul riscă să fie strâns pentru președintele Statelor Unite, care va fi treptat absorbit de campania pentru realegerea sa. Ea e de natură să alimenteze circumspecția lui Kim Jong-un. Acesta nu poate avea nici cea mai mică garanție că interlocutorul lui actual va fi tot în funcție în ianuarie 2021, peste mai puțin de doi ani. O incertitudine care n-ar trebui să fie în favoarea asumării unor riscuri diplomatice.
Donald Trump sperase de altfel ca un final pozitiv al noilor sale negocieri cu Kim Jong-un să șteargă dezastrul creat de audierea spectaculoasă a fostului său avocat, Michael Cohen, într-o comisie a Congresului, cu o zi înainte. Președintele a fost descris în timpul acestei audieri în lumina cea mai crudă. Dezamăgirea e de două ori mai usturătoare.
Creditul lui Donald Trump riscă să fie știrbit multă vreme în regiune. Întâlnirea de la Hanoi a produs speranțe de continuare a destinderii între Coreea de Nord și Statele Unite și multe temeri, dacă nu critici din partea celor care se tem că Donald Trump i-ar putea face prea multe concesii lui Kim Jong-un doar din dorința de a-și trece la activ o diplomație personală făcută fără suficientă pregătire.
Un acord încheiat la repezeală ar fi făcut victime: ar fi slăbit și mai mult Tratatul de neproliferare nucleară, un risc major pentru aliații Statelor Unite partizani ai acordurilor de control multilateral, și i-ar fi pus într-o poziție periculoasă pe cei care susțin fermitatea față de Phenian. Este cazul Japoniei, spre care sunt ațintite rachetele nord-coreene cu rază medie, dar și al europenilor.
Deși summitul de la Singapore din iunie 2018 nu a produs evoluții tangibile, el a marcat începutul unui dialog posibil care să înece problema nucleară în angajamente mai generale privind pacea din peninsula.
Decepția Seulului
Eșecul summitului de la Hanoi înseamnă oare că vom reveni la situația de tensiune, cu riscul de confruntări armate, din 2017? Tirurile cu rachete și testele nucleare nord-coreene au dus atunci la o creștere a tensiunii de o gravitate rar atinsă în peninsulă. În conferința sa de presă, Donald Trump a declarat că Kim Jong-un s-a angajat să nu reia testele nucleare și balistice, suspendate după summitul de la Singapore. La rândul lui, președintele american nu intenționează să reia manevrele militare comune cu Coreea de Sud.
Acest eșec este resimțit dur la Seul. Președintele Moon Jae-in s-a declarat dezolat de acest eșec. El a făcut din apropierea cu Coreea de Nord centrul politicii sale. Dar încălzirea relațiilor intercoreene depindea în mare măsură de un acord între Phenian și Washington.
4
10
