The Guardian: De la Tahrir la Trump: naţionalismul le-a răpit oamenilor speranţa

de I.B.     HotNews.ro
Vineri, 15 februarie 2019, 0:54 Actualitate | Internaţional


Piata Tahrir, aniversand un an de la revolutie
Foto: Agerpres/Xinhua
În Piaţa Tahrir, mii de oameni scandau lozinca "Pâine! Demnitate! Libertate!". Se întâmpla în 2011, în toiul Primăverii Arabe. Aflat atunci în mulţime, mi-am amintit cum, cu zece ani în urmă, un salariat din Buenos Aires îmi explica de ce el şi colegii lui au ocupat o fabrică pe vremea crizei economice din Argentina. Mi-a înşirat o serie de motive, cum ar fi foamea, sărăcia şi inegalitatea. După care şi-a schimbat tonul, adăugând: "Şi patronul... Nu ne saluta niciodată dimineaţa şi, ştii?, asta îţi distruge demnitatea", scrie Ece Temelkuran în The Guardian, citat de Rador.

"Demnitate" e un termen ambiguu, e un concept prea general ca să poată fi inclus într-un contract social sau să fie inclus ca revendicare din partea vreunei noi mişcări politice. Şi totuşi, este cuvântul care reflectă cel mai bine faptul că a supravieţui greutăţilor economice nu e singura problemă care îi revoltă pe săraci. Umilirea, batjocura şi lipsa oricărei urme de umanitate face ca, fizic vorbind, consecinţele materiale de zi cu zi să fie mai greu de suportat. O mamă singură cu patru copii, care locuia într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Istanbul, pe colina cu vedere spre Bosfor, m-a învăţat asta. Nu era mânioasă când îmi spunea că, în unele seri, copiii i se duc la culcare flămânzi, dar s-a înfuriat când şi-a amintit cum şeful ei i-a spus sarcastic: "...dar aveţi vedere la mare". A plecat de la serviciu imediat după asta, ripostând: "Da, ca mâncare o să înmuiem pâinea în mare!". Chipul ei mândru m-a învăţat că, uneori, apărarea demnităţii e mai dulce decât pâinea - da, chiar şi atunci când eşti flămând.

Piaţa Tahrir din Cairo, Parcul Gezi din Istanbul şi Puerta del Sol din Madrid: până nu de mult, asemenea locuri, şi altele ca ele, au fost teatrul protestelor şi speranţelor pentru nişte mişcări democratice radicale care voiau să refacă viaţa politică şi să redea demnitatea oamenilor. Ele au fost violent înăbuşite, fie au fost absorbite de politica mondială convenţională.

Acum, din nou, milioane de oameni de pe glob protestează. Dar atmosfera şi mesajul s-au schimbat. De această dată, ei cer respectarea propriilor "adevăruri" şi a opţiunilor lor politice învrăjbitoare. Lupta pentru demnitate a fost înlocuită de o exacerbare agresivă a mândriei - la nivelul ţării şi, într-o versiune specială, la nivelul "poporului".

Între cuvintele "demnitate" şi "mândrie" există o mare de deosebiri, iar tocmai această diferenţă se află în centrul actualei degringolade politice şi morale de nivel mondial. Nevoia de demnitate este inerentă fiinţei umane şi e legată de umanitate. Pe de altă parte însă, mândria este o faţadă, ea înseamnă o recunoaştere exclusivă şi include răspunsul la întrebarea: cine e superior, şi faţă de cine. Asta divizează. Dar atunci când mulţimile sunt îndeajuns de disperate, actorilor politici le este uşor să mai reducă din nevoia de demnitate umană în avantajul proclamării vindicative a mândriei. Or, asta face populismul de dreapta.
Este periculos şi regretabil faptul că toată această mânie publică e organizată şi mobilizată de populişti de dreapta sau de dictatori fără scrupule precum Donald Trump, Viktor Orbán, Recep Tayyip Erdoğan în Turcia şi Jair Bolsonaro în Brazilia. Ei îi arată cu degetul pe jurnalişti, pe savanţi şi pe factorii de decizie politici, spun că ei sunt cei care au distrus demnitatea oamenilor. De obicei, astfel de lideri îşi au originea în clasele privilegiate, dar îi fac să creadă pe oameni că ei le vor aduce elitele la picioare şi le vor reda demnitatea. Acesta este motivul pentru care, la mitingurile lui Trump şi la demonstraţiile în sprijinul Brexit-ului, vedem feţele oamenilor care au luptat să supravieţuiască luminate şi animate de o nouă energie. Sunt nişte suflete care îşi redescoperă capacitatea de a spune "nu" unei lumi care, decenii la rând, le-a supus prin capitalistul motto "Nu există vreo alternativă".

A urma un conducător care le reaminteşte propria forţă umană provoacă o bucurie atât de dulce şi pură, încât oameni sunt gata să treacă peste orice ca să şi-o recâştige. Mai marii vor să distrugă tocmai sistemul care i-a născut: Brexit-ul ameninţă libertatea comerţului, protecţionismul lui Trump se confundă cu "prima poruncă" a economiei neoliberale, "laissez-faire".

După cum am văzut în Turcia, în SUA şi în unele ţări din Europa, populiştii de dreapta perturbă gândirea raţională şi energizează masele, creându-le propriile mişcări. Ei au de câştigat de pe urma opoziţiei care, defensiv, glumeşte crispată pe seama liderilor dictatoriali, ei dezmembrează instituţii, îşi remodelează propriile ţări ca să poată rămâne pe valurile acestei nebunii politice. Este vorba despre o problemă globală care necesită o soluţie globală. Apărarea demnităţii umane de populismul periculos, care flutură mândria în timp ce preia stăpânirea sistemului economic mondial, necesită a dracului de multă solidaritate.

















1192 vizualizari

  • +3 (5 voturi)    
    8 ani de guvernări socialiste, asta e cauza (Vineri, 15 februarie 2019, 1:17)

    Harald [utilizator]

    Asta le-a răpit oamenilor speranța. Germania e în recesiune nedeclarată, după ani întregi de când arde lignit în neștire ca să demonstreze că eolienele sunt profitabile. Lucrurile astea costă, până la urmă.
  • +2 (2 voturi)    
    Otoman, Hasburgic, Tarist, Sovietic, German (Vineri, 15 februarie 2019, 5:44)

    xolv [utilizator]

    Ce bine era pe vrema Imperiilor, vor sa ne spuna eurosocialistii....


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version